Povestea unui țăran, într-o fotografie: Gheorghe Tatomir
Fotografia cu Gheorghe Tatomir a fost făcută de sociologul Ernest Bernea, pe când făcea o cercetare de teren în zona Muscelului. După evenimentele din decembrie 89, Horia, fiul lui Ernest Bernea, a primit misiunea de a transforma vechiul muzeu al Partidului Comunist într-unul al țăranului. Atunci, fotografia a fost scoasă la lumină și, în scurt timp, a devenit simbolul unei lumi despre care ne place să vorbim cu admirație: lumea țăranului mândru și dârz.
„Horia Bernea a ales-o pentru că în fotografia respectivă Tatomir reprezintă un tip de om care nu mai este, europeanul vechi, omul tradițional. Dacă te uiți la fotografie, el poate să fie de oriunde, nu neaparat din Balcani sau din România. Poate fi și din Franța, Italia, de oriunde din această lume”, a spus Ana Maria Iuga, reprezentant al Muzeului Țăranului Român.
Povestea lui Tatomir pare ireală. E scrisă de mână, la loc de cinste în muzeu.
„Suntem într-un muzeu de etnografie unde ne băzam foarte mult pe istorie orală și pe folclor. În anul 2000, o echipă formată din opt persoane, condusă de Cosmin Manolache, a fost la Bran pentru a merge pe urmele lui Tatomir și au aflat un pic altă poveste. Tatomir a trăit până la 99 de ani, era un om foarte sever și foarte dur, foarte apreciat în comunitate. Povestea de la muzeu spune că a murit la o nuntă, la 85 de ani, în timp ce juca un brâu. Ei bine, lucrul acesta s-a întâmplat cu fiul său, pe care tot Gheorghe îl chema și care a murit la 53 de ani”, mai spune Ana Maria Iuga.
Povestea adevărată a fost publicată în revistele de specialitate, însă nu a reușit să umbrească celebritatea lui Tatomir. Cei care calcă pragul muzeului acceptă să intre într-o lume magică a țăranului de altădată în care informațiile seci par să nu mai conteze.
Muzeul Țăranului Român a fost creația unei echipe de artiști și etnologi, conduse de Horia Bernea. În anul 1996 a devenit muzeul european al anului, premiu care nu a mai fost câștigat de atunci de către România. A fost gândit să recreeze simbolic lumea satului arhaic, pentru care rânduiala spirituală făcea legea oamenilor.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Încet-încet, vizitatorul trece de școală, de sala crucilor, de pomul vieții, lasă în urmă scaunele și poate să stea și să cugete. În strane de biserică, înconjurat de obiecte rudimentare, care povestesc despre o lume care nu mai există.
„Sala Crucea, Pomul vieții, expoziția cu care s-a deschis muzeul în '93, a doua zi de Paști și, cumva simbolic, tot parterul care este dedicat legii creștinești, Horia Bernea a amplasat o furcă de tors și un ou de Paști. Zic simbolic pentru ca este, de fapt, o esență a întregii filozofii a muzeului. Toate obiectele sunt în strânsă legătură între ele, vorbesc și se ajută reciproc. Oul de Paști și furca de tors ne spun o poveste care are de-a face cu cel mic și cel mare, cel mare, furca de tors care reprezintă și timpul cotidian, sprijină timpul sacru”, a mai spus Ana Maria Iuga.
Sunt mai bine de 20 de ani de când Tatomir este gazda neobosită a vizitatorilor muzeului din Piața Victoriei. Urmașii lui locuiesc și acum în satul din zona Muscelului.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
