PASTILA DE LIMBĂ. Gafe și gafeuri din fotbal
Să ne oprim, pentru început, asupra unei viziuni personale a unuia dintre proverbele noastre strămoşeşti. E vorba de „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”, care devine, după intervenţia prin alunecare a unui fost mijlocaş din cale-afară de harnic, „La pomul lăudat nici mere nu face”.
Felul cum se instalează fotbaliştii (foşti sau actuali) în ipostaze sapienţiale e de tot hazul. Ca dovadă, iată panseul pe care l-a emis unul dintre marile talente ale ultimelor decenii: „Omul e o persoană umană”. Să reuşeşti un dublu pleonasm din doar cinci cuvinte, dintre care două sunt formate dintr-o singură literă, e într-adevăr un lucru neobişnuit. Ne rămâne să presupunem că mesajul fostului fotbalist era „Omul e o fiinţă sensibilă”, dar, fireşte, de la supoziţii la certitudini e cale lungă.
Unii oameni din fotbal au şi dileme aritmetice, nu doar lexicale. Bunăoară, un cetăţean cu ambiţii mari, dar cu posibilităţi mititele susţine că „Universitatea Craiova e singura echipă care poate sparge cvartetul Steaua-Dinamo-Rapid”. Vorbitorul confundă cvartetul cu trioul, iar eroarea lui evocă dialogul dintre doi ignoranţi în ale muzicii: „Câte simfonii a scris Beethoven ăsta, frate?” „Cum câte? Trei: Eroica, Pastorala şi A Noua”.
Un alt răsfăţat al emisiunilor TV, fost investitor al unei echipe bucureştene, conchide într-o intervenţie televizată că „Între Cornel Ţălnar, domnul Dinu şi domnul Mulţescu este un tandem excelent”. Cine are raporturi tandre cu dicţionarul ştie că „tandem” nu poate fi sinonim cu „trio” şi că e definit drept „bicicletă pentru două persoane”, iar prin extindere metaforică drept „pereche” sau „cuplu”.
Nu e singura dată când respectivul se rătăceşte pe căile greu de pătruns ale vocabularului. De la acelaşi vorbitor ne-au rămas „emenangită" în loc de „meningită" şi „Maglabesh" în loc de „Bangladesh”.
Ca să nu mai punem la socoteală afirmaţii din categoria „Voi, ziariştii, sunteţi informatori de opinie” (în loc de „Voi, ziariştii, sunteţi formatori de opinie”) sau „Domnul profesor Rednic a intrat în eforia meciului cu Beşiktaş” (în loc de „Domnul profesor Rednic a intrat în euforia - de fapt, „în febra" - meciului cu Beşiktaş”).
În unele cazuri, lipsa de logică şi candoarea lexicală se întovărăşesc. Aşa stau lucrurile în cazul unui alt fost fotbalist de calibru, care răspunde astfel urării „Să creşti mare” pe care i-a adresat-o un ziarist de ziua lui: „Nu vreau să mai cresc nici în lungime, nici în înălţime”. Nu-i de colea să-ţi confunzi propria persoană cu o basculantă, un vagon de tren sau o cuşcă pentru animale.
Trecând la jucătorii în activitate, e de remarcat entuziasmul declarativ al unui jucător gorjean după înscrierea celui dintâi gol din viaţa de fotbalist profesionist: „Sper ca acest gol să nu fie nici primul, nici ultimul din cariera mea". E destul de greu ca primul gol să nu fie primul, nu credeţi?
Şi zăpăceala lucrează în mintea anumitor oameni de pe gazon sau de pe marginea lui. Un fundaş originar din Oltenia simte nevoia să-şi elogieze antrenorul şi spune următoarele: „Nea Flavius Stoican e ca un tată mai mare pentru mine”.
Formulele „ca un tată” şi „ca un frate mai mare” se contopesc aici într-un aliaj aflat totuşi departe de intenţia vorbitorului.
Un alt fotbalist, de data asta din categoria celor care se nasc talente şi mor speranţe, urcă pieptiş versantul vocabularului şi apucă să emită, în pragul derivei: „Maşina care mi-am luat-o m-am sfătuit cu mine însuţi”. Enunţul e de fapt o aglomerare de greşeli: un anacolut, un acuzativ cu prepoziţie ratat şi un pronume de întărire folosit aiurea.
Cine reciteşte aceste enunţuri poate să emită două exclamaţii: „sunt siderat!” sau „e strigător la cer!”. Atenţie însă, chiar şi aceste formule au circulat în lumea stadioanelor într-o formă incorectă şi ilară: „sunt sidefat!”, respectiv „e sfidător la cer!”. Cei care le-au plasat în circuit sunt doi bufoni involuntari ai fotbalului, care, culmea, văd astăzi meciuri din aceeaşi celulă. Pardon, lojă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
