Primul pe lista acestor cuvinte e „determinare” plus familia de cuvinte, folosit cu sensul de „hotărâre” plus familia de cuvinte. Felul în care s-a ajuns la asemenea distorsionare este simplu: un diletant a deschis cândva o carte în engleză, a văzut cuvântul „determination” și l-a tradus pompieristic prin „determinare”. Odată pornit la vale, bulgărele a tot crescut, astfel încât astăzi e greu al naibii să te ferești din calea acestui cuvânt cu sens deraiat. Prin urmare, întâlnești la tot pasul exprimări din categoria: „Fundașul a dat dovadă de multă determinare”, „Sunt determinată să-mi cumpăr o rochie nouă” sau „Victor e un tip determinat de felul lui”. Variantele corecte sunt, firește: „Fundașul a dat dovadă de multă hotărâre”, „Sunt hotărâtă să-mi cumpăr o rochie nouă” sau „Victor e un tip hotărât de felul lui”. Cuvântul „determinare” și familia lui de cuvinte se pot folosi în multe alte contexte, dar nu în acesta.
Pe aceeași listă a cuvintelor pătrunse în limbă prin mijlocirea traducerilor neinspirate se află și cuvântul „audiență” folosit cu sensul de „auditoriu” sau „public”, în engleză „audience”. Iată un exemplu chiar dintr-o carte: „Oscar își subjuga audiența cu spiritul și ingeniozitatea lui”. De bună seamă că Oscar nu putea să-și subjuge decât „auditoriul” sau „publicul”, nicidecum audiența. Nu de alta, dar sensul din dicționar pentru „audiență” este „întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere”. Poți obține o „audiență” la un director, la un ministru, la un parlamentar, la un președinte, la Papă, dar nu poți echivala „audiența” cu „auditoriul” sau cu „publicul” decât dacă ții neapărat să te faci de râs.
Un alt cuvânt încărcat cu o accepție incorectă prin același procedeu – traducerea nefastă – este „audiție” cu sensul de „probă”. Într-un film turnat în Anglia rurală, un personaj îi spune altuia că s-a dus să dea o „audiție” pentru un rol într-o piesă de teatru. Traducătorul român a echivalat „audition” cu „audiție”, când, de fapt, cuvântul pe care voia să-l folosească era „probă”: s-a dus să dea o „probă” pentru un rol. Există și „audiție”, desigur, numai că ea se referă la „ascultarea unei piese muzicale”, la „audierea” ei. Curios este că există vorbitori care, vrând să încâlcească și mai mult lucrurile, traduc englezescul „hearing” din jargonul juridic prin „audiție”, când el se traduce prin „audiere”.
Hotărât lucru, nu prilejurile de confuzie îi lipsesc limbii române. Iată de ce e nevoie de reguli și de norme pe care să le respectăm.