Dacă ţineţi minte, scriitorul Radu Paraschivescu v-a prezentat, cu trei ediţii în urmă, o serie de expresii construite în jurul cuvântului „foc”, în cadrul a ceva ce a numit „cvartetul elementelor”: foc, aer, pământ şi apă. A amintit şi a explicat expresii ca „a scoate castanele din foc cu mâna altuia”, „a se face foc şi pară”, „a trece prin foc şi sabie”, „a băga mâna în foc pentru cineva”, „a deschide focul”, „a se arunca în foc pentru cineva” sau „a-i lua gura foc”. E momentul acum să vorbească despre câteva dintre expresiile construite în jurul unui alt element dintre cele patru amintite: aerul.
Radu Paraschivescu: Una dintre ele este, după cum ştiţi foarte bine, expresia „a fi în aer”, al cărei sens este „a se găsi într-o situaţie complicată”, ca în enunţul „Dacă nu se dau salariile la timp, suntem în aer”.
O expresie echivalentă cu „a fi în aer” este „a fi în pom” sau chiar „a fi în plop”. Când situaţia apare drept fără ieşire, se întâmplă uneori să spunem „Suntem în pom şi pomul în aer”, accentuând astfel mesajul de îngrijorare. Cu peste douăzeci şi cinci de ani în urmă, un politician dispărut între timp dintre noi a rostit următoarea butadă: „România este singura ţară din Europa în care aviaţia e la pământ, iar agricultura, în aer”. În treacăt fie spus, politicianul făcea trimitere şi la accidentele în care era implicat un anumit tip de avion.
O altă expresie cunoscută şi întrebuinţată destul de des este „a-şi da aere”, care înseamnă „a adopta o atitudine de superioritate”. „A-şi da aere” e totuna cu „a face pe grozavul”. În acelaşi timp, expresia e sinonimă cu verbul „a se făli” şi se referă la îngâmfarea pe care o afişează unii oameni cărora le place să se creadă mai presus decât ceilalţi. Iată şi un exemplu: „De când a luat Marele Premiu la concursul de vioară, Ovidiu îşi dă nişte aere de nu-i mai ajungi nici cu prăjina la nas”.
La fel de răspândită este expresia „a lua aer”, care înseamnă pur şi simplu „a ieşi la plimbare”, mai cu seamă după ce petreci mult timp în casă şi desfăşori o activitate care îţi solicită mintea. Aşa stau lucrurile într-un enunţ de genul „Lidia a învăţat cinci ore şi a simţit că-i ia mintea foc, aşa că s-a îmbrăcat gros şi a ieşit să ia aer”.
O expresie interesantă este „a-i lua aerul cuiva”, sinonimă cu expresia „a-i lua piuitul cuiva”. Semnificaţia ambelor expresii este „a provoca o surpriză uriaşă cuiva” sau „a lăsa pe cineva cu gura căscată”. Trebuie observat că „a-i lua aerul cuiva” mai poate însemna, într-o încăierare sau într-un meci de box, „a lăsa pe cineva fără aer”, ca în enunţul „Supergreul american i-a plasat trei upercuturi la ficat adversarului şi i-a luat aerul”.
Cu ajutorul aceluiaşi cuvânt care denumeşte unul dintre cele patru elemente se formează şi expresia „a avea aerul că”, sinonimă cu „a părea că” sau cu „a da impresia că”, aşa cum se petrec lucrurile în enunţul „Când a ieşit din transportorul blindat în decembrie 1989, Ceauşescu avea aerul că nu ştie pe ce lume este”.
În ceea ce priveşte expresia „a schimba aerul”, ea nu înseamnă „a aerisi”, cum s-ar putea crede, ci a lua o decizie importantă din punct de vedere teritorial: a pleca de la munte la mare sau la şes, a părăsi România pentru o şedere mai lungă în Italia sau în Franţa, a renunţa la apartamentul de bloc în favoarea unei căsuţe etc. Uneori schimbarea aerului vizează şi aspecte care nu au legătură cu geografia sau cu domiciliul şi care se referă în schimb la garderoba personală sau chiar la modalităţile de petrecere a timpului liber.
Pe aceeaşi listă se găseşte şi expresia „a simţi ceva în aer”, al cărei sens este „a observa indicii sau semne care anunţă ceva făcut de obicei pe ascuns”, ca în enunţul „Oamenii se strânseseră în centrul oraşului şi începuseră să şoptească îngrijoraţi. Simţeau cu toţii ceva în aer.”
În ceea ce priveşte expresia „a pluti în aer”, ea are două sensuri. Primul dintre ele se referă de obicei la persoane înclinate spre visare şi care nu-şi sprijină planurile de viaţă şi de carieră pe lucruri reale, concrete, palpabile. Al doilea sens e de lucru iminent, care poate să se întâmple dintr-o clipă în alta. Aşa a apărut clişeul „Golul pluteşte în aer” din comentariile fotbalistice, care vorbeşte despre dominarea şi ocaziile pe care le are o echipă la poarta adversarului şi care fac din înscrierea golului o simplă problemă de timp.
Nu trebuie omisă, bineînţeles, expresia foarte cunoscută „a arunca în aer”, cu sensul de „a face să explodeze” sau „a dinamita”. Expresia are şi un sens figurat, ca în enunţul „Discursul cancelarului a aruncat în aer relaţiile dintre ţara lui şi ţările învecinate”.