După ce a explicat o serie de expresii care au în compunere substantive ca „oaie” sau „lup”, Radu Paraschivescu dedică următoarele ediţii ale „Pastilei de limbă” celor patru elemente: foc, apă, aer şi pământ.
Radu Paraschivescu: O incursiune în Antichitate ne ajută să ne amintim că filozoful Empedocle a identificat în aceste elemente cele patru substanţe imuabile, eterne şi indestructibile, care nu pot trece una în cealaltă, putându-se doar combina şi dând astfel naştere materiei.
Vă propun să ne ocupăm în această ediţie de câteva expresii construite în jurul cuvântului „foc” şi să vedem care este sensul lor. Iată, de exemplu, expresia „A se face foc şi pară”, a cărei semnificaţie este „a se supăra rău” sau „a turba de mânie”, ca în enunţul „Când a auzit că băiatul lui a fost bătut de trei colegi de clasă, Ovidiu s-a făcut foc şi pară”.
O expresie folosită frecvent în exprimarea de zi cu zi este „A băga mâna în foc pentru cineva”, care înseamnă „a garanta pentru cineva” sau „a fi sigur de caracterul şi comportamentul cuiva”, ca în enunţul „Nu sunt mulţi cei în care am încredere deplină, însă pentru Mirela bag mâna în foc: nu m-a dezamăgit niciodată.” O altă expresie în care apar substantivele „mână” şi „foc” este „A scoate castanele din foc cu mâna altcuiva”, care înseamnă „a vrea să rezolvi o problemă complicată sau periculoasă, în interes personal, folosindu-te de altcineva”, ca în enunţul „Când vine vorba de o situaţie grea, Tudor nu riscă niciodată şi apelează întotdeauna la prieteni. Ăsta-i felul lui, preferă să scoată castanele din foc cu mâna altuia.”
Citim adeseori despre bătălii, lupte şi asedii la sfârşitul cărora învingătorii declanşează represalii împotriva învinşilor. Una dintre expresiile pe care le întâlnim în majoritatea acestor situaţii este „A trece prin foc şi sabie”, cu sensul de „a măcelări”, „a masacra”, „a distruge prin forţă armată” şi chiar „a incendia”. Iată şi aici un enunţ exemplificator: „După ce năvălitorii au cucerit cetatea, i-au trecut prin foc şi sabie pe cei găsiţi înăuntru”.
Tot o accepţie marţială are şi expresia „A deschide focul”, care înseamnă „a declanşa tirul” sau „a începe tragerile cu o armă de foc: pistol-mitralieră, puşcă-mitralieră, tun etc.”, ca în enunţul: „Soldaţii din prima linie au deschis focul de îndată ce au observat câteva mişcări suspecte în dispozitivul inamic”.
La rândul ei, expresia „A se arunca în foc pentru cineva” are sensul de „a face orice sacrificiu posibil de dragul cuiva”, mergând până la riscarea propriei vieţi. Iată şi în acest caz un exemplu: „Claudiu îşi iubeşte atât de mult fratele mai mic, încât e gata să se arunce în foc pentru el”.
Pe de altă parte, metafora focului este folosită şi când cineva se încumetă să mănânce un preparat foarte picant - să zicem, din bucătăria indiană sau chineză. Expresia care se foloseşte aici este „A-i lua gura foc”, ca în enunţul „După ce a gustat din mâncarea aceea cu nume greu de ţinut minte, Costin a simţit că-i ia gura foc, atât era de iute”.
O expresie ceva mai puţin folosită este „A-şi scoate un foc de la inimă”. Semnificaţia ei este „a se răzbuna pe cineva”, „a se răcori”, iar în unele cazuri „a scăpa de o mare suferinţă”, ca în enunţul „După ce i-am plătit-o cu aceeaşi monedă celui care mi-a vandalizat cutia poştală, parcă am simţit că mi-am scos un foc de la inimă”. Să ne înţelegem, e doar un exemplu, locatarii de pe scara mea sunt oameni blânzi, care nu distrug cutiile de scrisori ale vecinilor.
Destul de des întâlnită, în schimb, este expresia „A-şi vărsa focul pe cineva”, care înseamnă pur şi simplu „a-şi descărca nervii asupra cuiva”, ca în enunţul „Simţeam că fac explozie dacă nu-mi vărsam focul pe cineva, aşa că mi-am descărcat nervii asupra unui prieten care nu merita aşa ceva din parte-mi”.
În ceea ce priveşte sintagma „de mama focului”, ea înseamnă „zdravăn”, „vârtos” sau „din belşug” şi se referă în majoritatea cazurilor la anumite excese de limbaj, ca în enunţul „Când a văzut că pierde avionul, Petru a început să înjure de mama focului”. În plus, după cum sunt sigur că ştiţi, există construcţii în care „foc” joacă rolul de marcă a superlativului absolut al adjectivului. Astfel, „Maria e frumuşică foc” înseamnă „Maria e foarte frumoasă”, pe când „Sofia e foc de isteaţă” înseamnă „Sofia e extrem de isteaţă”.