Sigur, ar fi cazul să definim şi idiomul. Este vorba, în acest caz, de un termen general care denumeşte o unitate lingvistică (limbă, dialect sau grai). Cât despre perifrază, ea este un „procedeu gramatic şi stilistic de exprimare prin mai multe cuvinte a ceea ce, în mod obişnuit, se poate reda printr-un singur cuvânt", un „grup de cuvinte care înlocuieşte un termen unic cu acelaşi sens". Revenind la idioţenie şi idiotism, să exemplificăm, pentru o mai bună înţelegere a termenilor, cu variante corecte şi greşite.
Variantă corectă: O idioţenie mai mare n-am auzit de când sunt.
Variantă greşită: Luând această decizie, preşedinţii de club au dat dovadă de idiotism.
Variantă corectă: Traducătorii trebuie să fie foarte atenţi, idiotismele pot să le pună probleme.
Variantă greşită: Idioţeniile limbii franceze se numesc galicisme.
Ceva asemănător se întâmplă - mai rar, dar se întâmplă - cu perechea compusă din cuvintele „rezervare" şi „rezervaţie". E-adevărat, sunt mai dese cazurile în care „rezervaţie" e folosit - greşit - în locul lui „rezervare". Nu mică mi-a fost mirarea aflând, din traducerea unui roman de John Fowles, că un personaj îşi făcuse „rezervaţie de bilete". Mirarea a fost cu atât mai profundă cu cât semnatarul traducerii - „nu spui ţine, persoană însemnată", vorba lui Dandanache - era profesor universitar de literatură engleză.
În aceeaşi ordine de idei, dacă intraţi într-un restaurant şi vă întreabă un ospătar: „Aveţi rezervaţie?" îi puteţi răspunde: „Am, dar am lăsat-o la Haţeg. Zimbrii sunt prea grei ca să-i car după mine şi oricum n-ar fi încăput în bagaj."
Spre a lămuri problema, iată din nou clasicele exemple de variante corecte şi incorecte:
Variantă corectă: Dacă nu facem rezervare din timp, nu găsim camere libere.
Variantă greşită: La agenţia noastră oferim o reducere de cinci la sută pentru rezervaţiile făcute cu opt luni înainte de data plecării.
Variantă corectă: Rezervaţia de nuferi din Delta Dunării atrage mulţi străini.
Variantă greşită: Prietenii noştri s-au dus să admire rezervarea naturală a vulcanilor noroioşi din judeţul Buzău.
Perechea geamănă a dubletului „rezervare-rezervaţie" e compusă din substantivele „considerare" şi „consideraţie". Aici confuzia e stăpână peste mulţi utilizatori ai limbii române, care spun frecvent „consideraţie" în loc de „considerare". Să limpezim lucrurile. Considerare înseamnă „acţiunea de a (se) considera şi rezultatul ei", pe când substantivul „consideraţie" este sinonim cu substantivele „respect" şi „preţuire". Spun asta chiar dacă (sau tocmai din cauză că) forma greşită „a lua în consideraţie" începe să câştige teren, fiind acceptată chiar şi de unele dicţionare. Din fericire, doar de unele. Deocamdată. Iată şi exemplele de rigoare:
Variantă corectă. Considerarea acestei cărţi o capodoperă este o exagerare.
Variantă greşită: Vă salut cu toată considerarea.
Variantă corectă: Am toată consideraţia pentru cei care nu trişează.
Variantă greşită: Directorul a luat în consideraţie ce i-aţi spus şi vă va comunica decizia.
Mă credeţi sau nu, există şi alte cuvinte care, semănând între ele, se pretează confuziilor de sens. Le fac de pe-acum rezervare pentru săptămâna viitoare (nu mi se pare deloc o idioţenie) şi vă salut cu toată consideraţia. La revedere!