Oana Pellea: Decât să mă uit la televizor, mai bine mă duc în baie și mă înjur singură”

Oana Pellea vorbeşte sâmbătă despre viaţă, teatru, marile frici ale unui artist, dar şi despre cum arată acum societatea românească.

Prezență rară în presă, Oana Pellea a acceptat să facă o scurtă analiză, dură, a societăţii româneşti actuale. „Decât să mă uit la televizor mai bine mă duc în baie şi mă înjur singură în oglindă, măcar ştiu că o fac eu. Am senzaţia că se râde de inteligenţa mea, că cineva îşi bate joc, mă crede mult mai proastă decât sunt. Dar depinde ce vrea fiecare de la viaţa lui. Dacă îmi îngădui să-mi petrec timpul aşa e o anumită investiţie. Dacă îmi îngădui sau vreau de la mine să-mi petrec timpul altfel, să vorbesc cu un om frumos, să văd un film care să mă încarce şi nu să mă descarce...te descarcă lucrurile urâte, răutatea, mârlănia”, a mărturisit actrița.

„Eu nu pot să trăiesc fără întrebarea primordială şi tâmpită în acelaşi timp: de ce mă aflu aici, de ce trăiesc? Şi excepţional este că nu ştiu încă, până la vârsta asta, dar mă interesează în continuare să aflu... Este vorba de a fi deschis la tot ce ţi se întâmplă, clipă de clipă, ca să primeşti şi apoi să poţi dărui. Eu sunt foarte revoltată de faptul că oamenii din jurul meu, şi mai ales cei tineri au un fel de oboseală. Aşa zicea tata: s-a născut obosit. Când dau de oameni tineri, pe care-i îndrăgesc îmi vine să-i scutur şi să le spun: bucuraţi-vă, bucuraţi-vă de tot, acum!”, spune Oana Pellea.

Cât priveşte profesia sa, actoria, aceasta o vede mai degrabă ca pe o zonă a umilinţei şi nu una a orgoliului nemăsurat. „Este o meserie de umilinţă, dar acea umilinţă frumoasă. În sensul în care trebuie să fii pregătit să-ţi fie şi greu, să fii şi jos, să fie şi lupta grea. Iar lupta grea nu este cu lumea din jur, lupta grea este cu limitele mele, cu fricile mele, câte mai sunt, cu orgoliul meu, cu lenea mea câteodată. Acolo e lupta frumoasă a unui artist. (...) În laboratorul unui artist nu încape nimic şi nimeni decât el, cu neputinţele lui, cu întrebările lui şi cu frământarea asta de cocă. Şi de aceea nici nu prea se poate judeca un artist. Poţi să te bucuri de el, să te uimeşti de el, poţi să spui îmi place sau nu-mi place, aia da, dar de judecat nu prea poţi pentru că e un alt univers.”

Despre succesele pe care le-a avut în carieră Oana Pellea spune că marile roluri pe care le-a jucat au venit întotdeauna la ea şi nu invers. „Probabil că tot ce am jucat a venit la timpul potrivit. Eu n-am impus niciodată şi n-am cerut niciodată nimănui să joc un anumit rol. Pentru că ceea ce mă interesează nu este să-mi satisfac eu bucuria, ci în ce mă văd ceilalţi, în ce mă vede cel care îmi propune. Mă interesează mult mai mult să mă ducă el pe un drum, decât să conduc eu drumul. ”

Singur că, într-o asemenea întâlnire nu putea lipsi amintirea tatălui său, Amza Pellea. Actriţa îşi aminteşte cu emoţie de gestul pe care acesta l-a făcut, în noaptea în care ea a venit pe lume. „Ştiu că a scris o poezie în noaptea în care m-am născut. Am avut nenumărate cereri, de-a lungul timpului, să o recit. Dar probabil că asta nu se va întâmpla niciodată. Am fost tentată la un moment dat şi apoi am inventat un motiv şi am renunţat. Nu pot să o recit eu.”

Sâmbătă, de la 20.10, la Digi24, nu pierdeți „Conversații esențiale” cu o personalitate remarcabilă a teatrului românesc, Oana Pellea.