DIGICULT. Terapie prin fotografie
Terapia prin artă s-a impus, în țări precum Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, încă din anii '40. În România, se află în stadiu de pionierat, însă câștigă rapid teren. În astfel de proiecte sunt implicați, pe lângă medici sau psihologi, și muzicieni ori artiști plastici. Problemele de fiecare zi, dar și dramele personale, își găsesc soluția în exprimarea artistică.
„Adesea, femeile se văd în moduri foarte negative: „Sunt urâtă, sunt grasă, nu arăt suficient de bine în dimineața asta!”. A fost foarte interesant pentru ele să se lase văzute. Și în momentul în care vezi rezultatul și vezi cum te văd ceilalți, lumea se schimbă radical”, a spus Andreea Chiru, fotograf și psiholog.
Fotografia nu este doar un hobby sau o artă, ci poate deveni calea prin care să ne cunoaștem și să depășim diferite probleme. Andreea Chiru este fotograf și psiholog și a descoperit devreme că, prin imagini, poate face din dezvoltarea personală un proces cât se poate de... artistic.
„Fiind adolescentă, nu mă cunoșteam foarte bine, nu-mi cunoșteam propriul corp, eram foarte curioasă de toate dezvoltările care se produceau, cognitiv, și emoțional, și fizic, și nu le înțelegeam foarte bine. Până când un prieten mi-a spus: „Ce-ar fi dacă te-ai apuca de fotografie?”. Și am spus „Bine, hai s-o fac și pe-asta”. Inițial, am pornit într-un proces extrem de narcisist, în care m-am cucerit pe mine și mi-am făcut foarte multe fotografii. Eram extrem de încântată de evoluția mea, de părul meu lung, de corpul meu, în procesul de dezvoltare. Și eram din ce în ce mai curioasă. Până când și prietenele mele au devenit la fel de curioase. Nu am pornit cu o fotografie mai intimă, îmi fotografiam preponderent chipul, eram foarte curioasă față de chipul meu și față de emoțiile pe care le transmitea. Și, treptat, am început să fotografiez și prietenele mele, care erau în același proces de dezvoltare ca și mine. Și am fost extrem de surprinsă că și ele începeau să se descopere treptat”, a povestit Andreea.
Cele două pasiuni ale Andreei au făcut-o să-și dorească mai mult decât un câștig personal. A vrut să-i ajute și pe alții. Așa că a integrat fotografia în procesul de terapie.
„Treptat, descoperind oamenii care aveau diferite probleme, fie legate de stima de sine, fie treceau printr-un proces de dezvoltare, nu-și cunoșteau propriul corp, preponderent femei care nu erau mulțumite de modul în care arătau, în momentul în care au început să se fotografieze, au început să se descopere altfel. Să-și accepte propriul corp”, a spus Andreea.
Zilele acestea, la Teatrul Odeon din București, expoziția „Fotografia ca terapie” vorbește despre cine suntem, dincolo de aparențe. Și cine putem deveni, dacă ne depășim complexele.
„Ea, cumva, surprinde fotografia ca fiind o tehnică terapeutică în sine. Fotografia devine terapie. Asta am observat inclusiv la mine și la persoanele cu care interacționez și sunt la fel de pasionate de fotografie ca și mine. Am cunoscut persoane timide, de exemplu, care au reușit să-și depășească timiditatea făcând fotografie de stradă. Sau au reușit să se vindece de fobie, de anxietate sau de depresie, folosind fotografia. Este foarte interesant că mulți nu știau că făceau lucrul ăsta! În ce proces terapeutic intrau fără să-și dea seama!”, a mai spus Andreea.
Conform unui studiu realizat recent, românii se numără printre cei mai nefericiți oameni din lume. Raportul, care include date din 65 de țări, clasează România pe un loc codaș: doar 41% dintre respondenți s-au declarat fericiți. Problemele cresc odată cu înaintarea în vârstă, dar o fotografie care te surprinde într-un moment bun al vieții tale te poate ajuta să cazi la pace cu timpul.
„Oamenii când intră în contact cu timpul și devin conștienți că trece timpul și îmbătrânim, deja intră în panică. O parte din femeile dintre femeile pe care le-am fotografiat se simțeau cumva grăbite de acest timp, simțeau că îmbătrânesc. Și, cumva, voiau să imortalizeze acele momente în care se simțeau frumoase, momentele pe care nu le-au mai trăit până în prezent: de a fi rebele, de a fi frumoase, de a fi apreciate și admirate. Toate nevoilea astea s-au transformat într-un proces terapeutic artistic”.
Ședințelor de fotografie terapeutică au avut, uneori, protagoniști care au simțit nevoia să se elibereze de tensiunea acumulată în timp.
„Persoane care voiau să se descarce, emoțional! Persoane care au aruncat cu făină în stânga și-n dreapta doar ca să descarce o tensiune atât de puternică, proces, care, de altfel, a funcționat foarte bine. Pentru că ele, după această fototerapie, s-au simțit eliberate”, a povestit fotografa.
Chiar dacă este vorba despre o ședință foto, drumul de la neîncredere și îndoială la siguranța de sine nu este simplu.
„De obicei, procesul este foarte lent. Am avut ședințe care au ținut și 8 ore și a fost extrem de obositor. Persoanele, în astfel de contexte, pot să reacționeze foarte diferit. Să fluctueze foarte repede de la o stare la alta. Prima dată să se simtă foarte complexate și să nu aibă încredere în ele, iar spre sfârșit să fie foarte încrezătoare și să radieze de fericire. Am avut persoane cu care am colaborat care au venit extrem de închise în sine și, când au plecat, au plecat cu cămașa descheiată, cu ruj roșu pe buze, cu părul ciufulit și pe tocuri!”.
Nu doar subiectul ședinței foto are de câștigat de pe urma acestor întâlniri: Andreea recunoaște că fotografia este un proces care funcționează în ambele sensuri.
„Merg pe principiul că nu poți să dăruiești fără să primești ceva în schimb. Și, în momentul în care le ofer persoanelor cu care interacționez o versiune foarte frumoasă a lor, ei îți vor oferi înapoi un cadou”, a mai spus Andreea Chiru.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
