Nora Iuga (pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino), mărturisește că a fost preocupată de foarte multe ori să vadă care este prima sa amintire, care pare că se leagă de Germania. Amintirile detaliate despre domurile vizitate, cu urme și obiecte din vremea Inchiziției, au marcat copilul și i-au provocat insomnii. „Am şi acum în faţa ochilor o albie de lemn plină cu cuie bătute cu nişte piroane imense în care era cel vinovat pus şi legat în curele şi după aceea legănat până intrau piroanele-n ele. Iertaţi-mă, nu sunt deloc sadică, şi prea am descris cu lux de amănunte chestiile astea, dar am zis lucrurile astea ca să v-arăt cât de terorizată eram de...fantezia mea era puternică de-atunci, adică eu chiar le trăiam şi noaptea aveam foarte multe coşmaruri, am suferit de insomnie în copilărie pentru că-mi imaginam tot soiul de lucruri şi mă gândeam la ele”, mărturisește Nora Iuga.
Încă din copilărie a fost fascinată de dicționarele onomastice și dorea să afle ce înseamnă numele ei. Recunoaște că și-a dorit toată viața să fie artist scenic. „Mi-a plăcut spectacolul înainte de orice, mi-a plăcut rampa, mi-au plăcut luminile, mi-a plăcut publicul, aplauzele, mi-a plăcut secretul acela teribil al cortinei, totdeauna m-a interesat ce e după cortină, adică momentul cel mai fascinant pentru un copil, cel puţin pentru unul ca mine, că mă duceau părinţii la teatru şi la operă mai ales fiindcă mama dansa, dar momentul teribil era înainte de începerea spectacolului când vedeam cortina aceea bordo de pluş şi când începeau luminile să se estompeze până la întuneric şi apărea dirijorul la pupitru acolo jos, în fosa orchestrei, şi se făcea după aceea după aplauze o linişte mormântală şi atunci simţeai nişte furnicături teribile pentru că ştiai că se deschide altă lume. Era ca şi cum mă duceam în rai sau în iad. Adică era limpede că acea cortină parcă despărţea două lumi”, a povestit scriitoarea, la „Digicult”.
Digi24 difuzează duminică, de la ora 14.30, un interviu sincer și spectaculos al poetei și romancierei Nora Iuga.