DIGICULT. Ana Blandiana: „Nu mi s-a părut o ruşine să fiu naivă”
O poetă cu un destin marcat de brutalitatea sistemului comunist, un om de cultură frumos prin curajul cu care a refuzat compromisul literar, dar şi prin lupta purtată fără rezerve împotriva nedreptăţilor istoriei. Ana Blandiana a ales întotdeauna să trăiască ghidată de sentimentul onestităţii.
„Toată viaţa am făcut efortul să îmi protejez naivitatea, nu mi s-a părut o ruşine să fiu naivă, nici în relaţiile cu oamenii, prefer să fiu fraieră decât să fiu şmecheră, adică mă port întotdeauna, ceea ce este o naivitate, ca şi când toţi ar fi buni, sigur, de cele mai multe ori intervine ceva şi îmi dau seama că am greşit, dar mi se pare mai uşor aşa decât invers”, spune poeta.
În 1982 a primit premiul internaţional Gottfried von Herder și a devenit, astfel, cea mai tânără premiantă din istoria decernărilor. Parcursul său poetic a fost, însă, umbrit de prigoana comunistă şi de represiunile ideologice. În 1988, a publicat volumul „Întâmplări de pe strada mea”, în urma căruia i-a fost luat dreptul de a mai publica, numele Ana Blandiana a fost interzis, iar cărţile publicate, scoase din biblioteci.
Avea doar 6 ani când tatăl său, preotul Gheorghe Coman, a fost arestat sub acuzatia de „duşman al poporului" şi întemniţat în închisorile comuniste. Pentru fetiţa de-atunci era începutul unui drum presărat cu interdicţii, teamă şi multă suferinţă.
„Eram în clasa întâi, când eram singură cu tata acasă, mama şi cu sora mea erau plecate şi a venit o echipă care a făcut percheziţie la noi şi după aceea l-au arestat pe tata”, își amintește Ana Blandiana.
Mai multe detalii despre copilăria plină de vise, dar și de drame a Anei Blandiana, aflați sâmbătă, de la ora 14.30, la Digicult.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
