DĂ-TE LA O CARTE. „Femei singure”, romanul prin care Cesare Pavese şi-a anunţat ieşirea din viaţă

Ce l-a convins pe Crin Antonescu să candideze la președinție

Zaharova acuză autoritățile de la Chișinău că vor să integreze R. Moldova în România, ca să ajungă în NATO

Protest masiv în fața Curții de Apel București. Sute de susținători ai lui Călin Georgescu protestează împotriva anulării alegerilor

Grenadă descoperită de noul proprietar al unui apartament din Arad. Zeci de persoane au fost evacuate din 15 locuințe

Nicușor Dan, despre prezidențiale: „Ar fi absurd ca alegerile să fie anulate din cauza lui Călin Georgescu şi el să candideze din nou”

Anul nou vine cu amenzi mai mari

Un avion Air Canada a luat foc după aterizarea pe aeroportul din Halifax

Cauza posibilă a accidenului aviatic din Coreea de Sud

Un hoț a fost prins de polițiști în timp ce dădea o spargere la o casă din București

La aproape 42 de ani, antifascist înainte de cel de-al Doilea Război Mondial şi comunist după sfârşitul lui, Cesare Pavese cocheta, deja, cu ideea sfârşitului. El preluase vorba lui Schopenhauer care spunea că „viaţa e o afacere care nu îşi acoperă costurile”.

Pavese a trăit puţin, dar a facut-o cu folos, pentru cultura italiană şi pentru cea universală.

Nu de mult, editura Polirom, în colecţia Biblioteca Polirom, şi în traducerea rafinată a lui Florin Chiriţescu, a publicat romanul „Femei singure”. Este un roman-fanion al realismului italian, care, preluând o formulă cioraniană, este, de fapt, un tratat de descompunere.

Protagonista acestui roman, Clelia Oitana, se întoarce în Torino de după cel de-al Doilea Război Mondial, după ce a petrecut o vreme în Roma şi Milano. Ea încearcă să regăsescă pulsul oraşului, să se recupleze la tensiunea lui, să-i cunoască oamenii, toate acestea, în timp ce se pregăteşte să deschidă un salon de modă pe Via Po, din Torino.

La puţin timp după ce această carte, cu trilogia căreia îi aparţine, a luat Premiul Strega, prestigioasa distincţie de literatura din Italia, Cesare Pavese şi-a pus capăt zilelor, amintind, prin cuvintele din „Meseria de a trăi”, de felul testamentar, funebru în care Bohumil Hrabal, autorul romanului „Scrisori către Dubenka”, şi-a anunţat ieşirea din viaţă.