„Conversații esențiale”. Mitică Popescu, despre actorie și anii petrecuți după gratii
Mitică Popescu vorbeşte despre viaţă, teatru, marile frici ale unui artist, dar şi despre episoade şi experienţe mai puţin plăcute din trecut în interviul acordat Iulianei Ciugulea, pentru Digi 24.
O prezenţă publică foarte rară, un om discret, un actor de excepţie, se alătură invitaţilor de colecţie ai Iulianei Ciugulea, într-o galerie care astfel îşi măreşte valoarea. Actorul Mitică Popescu povesteşte, la „Conversaţii esenţiale”, unele dintre cele mai importante, emoţionante şi chiar dureroase momente ale vieţii sale, în exerciţiul de sinceritate propus de Iuliana Ciugulea.
„N-am întârziat niciodată şi n-am obosit niciodată. Am ajuns primul la teatru şi am plecat, întotdeauna, ultimul”, acestea sunt principiile conform cărora și-a trăit Mitică Popescu viața.
Marele actor a împărtășit și ce a simțit când a urcat prima oară pe scenă, cum a fost contactul său cu această profesie, când a înţeles că acesta îi este rostul. „Eram elev, erau serbări, intrasem şi în echipa de dansuri populare româneşti şi ruseşti, cum era pe atunci. Şi după aceea, când am crescut, mergeam foarte des la teatru. Mama iubea foarte mult teatrul, opereta şi mă lua cu ea. Tata, mai mult cu fotbalul şi mergeam şi pe stadion şi la teatru. Eram cel mai câştigat... Apoi, am făcut şi multă figuraţie la Teatrul Armatei, înainte de a da la Institut. Deci, prinsesem deja gustul scenei. Erau spectacole istorice, cu multă lume. Şi câştigam destul de bine. Dacă mai spuneam şi un cuvânt, îmi dădeau 20 de lei pe seară, dacă ţineam numai suliţa, doar 12 lei. Şi adunam că aveam în fiecare seară. Eram la teatru mai mult decât actorii consacraţi”, povesteste actorul.
„Am fluierat în biserică, cum se spune”
Intrarea la Institut nu a fost lipsită de peripeţii, Mitică Popescu fiind admis abia după a patra încercare: „A patra oară am intrat. Erau nişte probleme în perioada aceea, erau nişte locuri pentru copiii de muncitori şi ţărani, pentru copiii de funcţionari şi era un număr limitat. În afară de asta, trebuia totuşi să te îndrume cineva, să îţi facă un repertoriu. Eu credeam că pot să spun „Noi vrem pământ”, cu care m-am şi dus la admitere. Ce treabă aveam eu cu poeziile eroice? Am continuat să fac figuraţie şi asta m-a ajutat”.
Un episod dureros din biografia sa, o experienţă despre care a spus întotdeauna că nu vrea să vorbească public, întrucât nu vrea să o facă pe dizidentul a fost totuşi lămurită, la insistenţele Iulianei Ciugulea – perioada de 3 ani în care artistul a trebuit să facă închisoare. „Eu am avut un „accident” pe rută, a trebuit să întrerup Institutul. Am fluierat în biserică, cum se spune. N-am spus ce am auzit şi am fost luat de la Institut, am fost dus undeva şi un domn drăguţ care stătea la un birou m-a întrebat dacă ştiam ceva şi am zis da. „Stai jos”, a zis. Şi am stat trei ani. Asta-i toată povestea... Ce să mă bat acum cu pumnii în piept pentru asta? Pe cine interesează?”
Care-i cea mai mare temere a actorului
Pentru Mitică Popescu, actorul înconjurat de zeci de mii de spectatori, cea mai apăsătoare a fost... singuratatea. „Toată viaţa m-am temut de singurătate. Şi am avut parte de ea multă vreme... Asta-i viaţa!”
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Cu umorul său caracteristic, Mitică Popescu a găsit și soluția pentru a-și depăși temerile. „E atât de simplu! Cum te apuci de fumat. N-ai ce face. Şi dacă te dai cu capul de pereţi ce faci? Te doare şi iese sânge. Altceva... Câteodată e plăcut să mai stai şi singur.”
Despre profesia de actor spune că seamănă foarte tare cu cea a medicilor. „Ca şi medicii, noi ne-am îndrăgostit de meseria asta pentru că iubim lumea. Şi ca să ne iubească şi ei, trebuie să simtă că îi iubim. Eu de când eram mic am plecat cu ideea că eşti al tuturor şi al nimănui. Vezi finalul de spectacol – pleci transpirat, obosit şi singur. Seara următoare o iei de la început, dar finalul e acelaşi pentru toţi”.
De ce însă nu mai poate fi văzut Mitică Popescu pe scenă la fel de des ca odinioară? Răspunsul artistului a fost unul sincer şi categoric: trebuie să te retragi la timp. „Eu sunt un om care a considerat că e bine să te retragi la timp. Şi eu am făcut ce-am gândit. Nu m-a dat nimeni afară. Adică, eu ce am avut de spus, am spus. Nici nu vreau să mă specializez acum în roluri de bunici”.
Urmăriți interviul integral cu actorul Mitică Popescu în materialul video atașat.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
