20 de ani au trecut de la primele discuţii pentru includerea sculpturilor lui Constantin Brâncuşi în patrimoniul UESCO şi până la depunerea dosarului. Timp în care organizaţia mondială şi-a mutat atenţia asupra altor zone ale lumii.
„UNESCO nu mai are o focalizare pe Europa în momentul de față. Noi am propus Brâncuși în 1993. Dosarul a fost făcut in 2013”, a declarat Adrian Cioroianu, delegatul permanent al României pe lângă UNESCO.
„Mi se pare normal ca întâi să încercăm să amenajăm puţin înainte să depunem actele. Ştiti foarte bine cum arăta înainte şi cum arată acum. Eu cred că este singurul motiv plauzibil şi nu ar trebui să căutam vinovaţi de acum 20 de ani”, a spus Pompiliu Ciolacu, directorul Direcției de Cultură și Patrimoniu Gorj.
Acum şansele de a include în patrimoniul mondial tot ansamblul, compus din „Poarta Sărutului”, „Masa Tăcerii”, „Aleea Scaunelor” şi „Coloana fără sfârşit”, sunt destul de mici.
„Ar fi mai mari şansele dacă am merge numai cu una dintre ele. Eu aş prefera să mergem cu tot ansamblul, dar să vedem care variantă e mai convingătoare pentru cei care decid”, a adăugat Adrian Cioroianu.
Cea mai cunoscută dintre operele lui Constantin Brâncuşi este „Coloana fără sfârşit” şi ea are cele mai mari şanse să intre în patrimonioul UNESCO.
Acum doi ani, Poarta Sărutului a fost deteriorată, după ce a fost spălată cu jet de apă sub presiune. În urma scandalului, directoarea Centrului Constantin Brâncuşi a demisionat.