Reducerile, promoţiile sau plata taxelor sunt ocazii în care românii ajung să stea la coadă. Însă la coada autohtonă apar deseori îmbulzeala, agitaţia şi nervii. Ce poate transforma îmbulzeala într-un rând civilizat, atâta timp cât nu se pune problema unei etici a cozii, iar acasă sau la şcoală nimeni nu dă explicaţii despre asta? Emisiunea Bonton a vorbit duminică despre statul la coadă în manieră românească.
După ce au stat la coadă de nevoie zeci de ani în perioada comunistă, românii se aşează şi astăzi deseori la coadă, dar din voia lor. Un studiu recent la nivel mondial arată că petrecem între doi şi trei ani din viaţă la coadă. Românii aşteaptă la moaşte, la uşa hipermarketului şi, desigur, la ghişee. Doar că o fac dezordonat, fără să îi respecte pe cei din jur. Democraţia i-a învăţat pe unii că atunci când intri în faţă înseamnă că eşti puternic.
„Noi suferim de treaba asta, de şefie. Să fii mai şmecher, să găseşti tu o treabă, ştii... Nu vrem să fim şi noi în rând cu lumea, cum ar trebui să fie şi coada”, spune Dan Badea, actor de stand-up comedy. „Nu vrem să ne asumăm că poţi să pierzi două ore din viaţă stând acolo, aşa că mai bine faci o şmecherie - intri în zece minute, după care mai stai două ore la bere în care povesteşti prietenilor ce şmecher ai fost. Ăsta e românul”, crede actorul.
„Văd nişte doamne în vârstă care stau pioase la coadă, chiar civilizate. Până ajung în faţă! Când ajung în faţă parcă le-a luat Dumnezeu minţile, au uitat unde sunt... Îţi dai seama că nici nu ai unde să scapi...”, povesteşte Dan Badea.
„Celălalt e cu pile”
A te băga în faţă este o „încercare de a şunta, a trece pe lângă, pentru că oricum sunt suspicios că şi alţii fac la fel, adică cine e mai şmecher... Despre asta este vorba”, explică psihologul Bogdan Lucaciu.
„Noi, românii, ştim să stăm la coadă, dar în felul nostru. În genere, teoria aşteptării spune că există câteva protocoale de aşteptare, cel mai cunoscut fiind primul venit - primul servit. Noi tot timpul încercăm să schimbăm regula, ne este frică că alţii o schimbă. Românul este suspicios că celălalt, cel care intră acolo unde vrea să intre, e cu pile”, detaliază specialistul.
Din punct de vedere al bunelor maniere şi al moralei, nu există manuale sau legi scrise despre aşteptatul în ordine. Educaţia civică este cea care ar putea schimba îmbulzeala într-un rând civilizat. „Nici acasă, nici la şcoală nu se învaţă. Nu se pune problema unei etici a cozii, pentru că se crede că asta e o chestiune de bun simţ. Nu este o chestiune de bun simţ, este de învăţare”, arată psihologul.