Aşa arăta anul trecut, clădirea care a găzduit vreme de 100 de ani una dintre cele mai vechi bănci româneşti, o afacere care a aparţinut familiei Chrissoveloni. Începuseră deja lucrările de restaurare. Singurul moştenitor al bancherilor a reuşit să primească palatul înapoi, în urmă cu doi ani. Acum, visul său de a reînvia acest loc este aproape realizat.
„Tot farmecul acestei clădiri e să-i dai, să vină omul să recunoască ceva din trecut. Să fie un pod cu trecutul”, spune Jean Chrissoveloni, moştenitorul familiei Chrissoveloni.
Jean este singurul urmaş al familiei de origine greacă Chrissoveloni, care în perioada interbelică deţinea mai multe proprietăţi în Bucureşti.
Nicholas, străbunicul său, s-a născut în insula Chios, în Grecia, dar ca urmare a invaziei tătare s-a stabilit la Galaţi. Aproape o viaţă întreagă a făcut afaceri cu grâne, până când a hotărât să devină bancher.
„Erau comercianţi, cumpărau grâne din România şi le vindeau în Constantinopol, la Marseilles, Trieste, erau pe plan internaţional. În 1848 au format o sucursală la Galaţi, care se chema de fapt Chrissoveloni Fis şi după aia au început să se schimbe, de la comercianţi au devenit finanţatori ai comerţului şi aşa a început treaba de bancheri”, povestește Jean Chrissoveloni.
La fondarea băncii, în anul 1848, Nicholas Chrissoveloni, împreună cu fiii săi Jean şi Dimitrie, dar şi cu ginerele, principele Dimitrie Suţu, au garantat cu toată averea lor, pentru a câştiga încrederea clienţilor. Iar în anul 1903 au deschis şi o sucursală la Bucureşti.
În anul 1928, banca avea rezerve de 190 de milioane de lei şi un profit net de 46 de milioane. În timpul Marii Crize, familia Chrissoveloni şi-a vândut aproape toate proprietăţile pentru a nu pierde afacerea.
„Amintirile mele până la 5 ani şi după aia toate istoriile, trebuie să spun că viaţa în România, cel puţin pentru familia noastră şi pentru o mare majoritate a românilor, cred, era o viaţă idilică. Foarte frumoasă, foarte completă, foarte full, o viaţă în care aveai tot, aveai cultură, aveai relaxare, aveai afacerea, aveai interese, era toată gama, educaţie”, își amintește moştenitorul familiei Chrissoveloni.
„Uitaţi-vă la pământul ăsta, că n-o să-l mai vedeţi niciodată”
Odată cu instaurarea regimului comunist, familia Chrissoveloni a pierdut totul: „Lucrurile au început să fie foarte grele, foarte neplăcute pentru familia noastră în 1948, când a ieşit un decret prin care au naţionalizat toate băncile private, inclusiv banca Chrissoveloni şi în momentul ăla au luat tot. Familiile noastre în special au suferit, erau ţinta în care părinţii şi bunicii trebuiau eliminaţi şi noi trebuia să începem din uzine, de la zero şi chiar n-aveam nicio şansă”.
17 ani avea Jean Chrissoveloni atunci când a părăsit România împreună cu familia şi cu două valize. Au lăsat în urmă 100 de ani de muncă şi agoniseală şi s-au întors în Grecia.
„Cât mai mult citesc şi cât mai mult învăţ, că nu ştiam nimica despre trecutul acesta, îmi dau seama cât de greu era şi în zilele alea să reuşeşti. Şi cât curaj au avut oamenii ăştia care au investit tot... în această afacere în România. Şi îmi aduc aminte de tatăl meu, fiindcă am plecat cu un avion TAROM şi îmi aduc aminte că a spus: uitaţi-vă la pământul ăsta, că n-o să-l mai vedeţi niciodată. Şi până la urmă am revenit, după 30 de ani”, spune Jean Chrissoveloni.
Jean Chrissoveloni are acum 69 de ani. A studiat în Anglia şi în Irlanda şi nu credea că se va mai întoarce vreodată, dar a simţit că nu poate lăsa în paragină tot ce a construit familia sa.
„Ce e curios este că în momentul când a căzut comunismul am simţit că vreau să mă întorc. Am început campania de recuperare în 1990 şi încă ne găsim cu dosare, cu tribunale... am reuşit să recuperăm bunuri care de fapt nu mai au nicio valoare, care au fost distruse în procesul ăsta de a trece de la comunism la proprietate privată. Dacă procesul ăsta se făcea cu cooperarea tuturor, cred că ţara şi economia avea foarte mult de câştigat”, consideră el.
După aproape 25 de ani, urmaşul bancherilor Chrissoveloni a reuşit să recupereze cea mai de preţ moştenire a familiei. Vechiul palat al băncii se renovează acum cu bani împrumutaţi de la bănci. Jean şi-a pus gaj toată averea. Locul va avea în scurt timp o destinaţie culturală.
La fel ca şi înaintaşii săi, John Chrissoveloni a riscat şi a câştigat. A simţit că are o datorie faţă de numele pe care îl poartă.
„Trebuie să ştii de unde vii ca să ştii unde te duci. Şi asta cred că ne lipseşte. 50 de ani de comunism unde au încercat să şteargă tot trecutul nostru”, mai spune Jean Chrissoveloni.