„Este cea mai periculoasă linie a frontului”. Reportaj BBC printre soldații demoralizați ai Kievului
În apropiere de Pokrovsk, într-un spital improvizat, soldații Kievului descriu situația de pe front, reporterului BBC, care a ajuns în zonă. Aici sunt aduși cei care vin de pe front, însă noaptea, pentru a nu fi reperați de dronele inamice.
„Aceasta este cea mai periculoasă dintre toate liniile frontului”, spune Oleksandr, șeful unei unități medicale pentru Brigada 25 a armatei ucrainene. „Federația Rusă insistă foarte mult în această zonă. Nu am reușit să stabilizăm frontul. De fiecare dată când linia frontului se mișcă, ne mișcăm și noi”, continuă el.
Medicii spun că au tratat recent 50 de soldați într-o singură zi - cifre rar întâlnite până acum pe parcursul acestui război. Victimele sunt aduse pentru primul ajutor în această locație secretă după lăsarea întunericului, când există mai puține șanse să fie atacate de drone rusești.
Mulți soldați ucraineni au fost răniți în lupta feroce pentru apărarea Pokrovskului. Cu doar câteva luni în urmă, acesta era considerat un loc relativ sigur - unde locuiau aproximativ 60.000 de oameni, iar străzile sale erau pline de restaurante, cafenele și piețe. Soldații veneau adesea de pe linia frontului în oraș pentru o pauză.
Acum, orașul pare un oraș fantomă. Mai mult de trei sferturi din populație a plecat.
De când Rusia a cucerit orașul Avdiivka în februarie, avansul său în regiunea Donestk a fost rapid. La începutul lunii octombrie, a cucerit orașul-cheie Vuhledar.
Guvernul ucrainean este de acord cu soldații pe care întâlniți pe teren, potrivit cărora luptele din jurul Pokrovskului sunt cele mai intense.
„Direcția Pokrovsk conduce la numărul de atacuri inamice”, a declarat Kievul săptămâna aceasta - susținând că, în total, Forțele Armate ale Ucrainei au respins aproximativ 150 de atacuri «inamice» în ultimele două săptămâni.
Spitalul
În unitatea de teren, la șase mile de front, medicul militar Tania îl ține de braț pe Serhii, un soldat cu un bandaj însângerat care îi acoperă cea mai mare parte a feței, și îl conduce într-o cameră de examinare.
„Starea lui este gravă”, spune Tania.
Serhii are răni de șrapnel la unul dintre ochi, la craniu și la creier. Medicii îi curăță rapid rănile și îi pun pe antibiotice.
Alți cinci soldați sosesc la scurt timp după aceea - ei nu sunt siguri cum și-au primit rănile. Barajul de foc poate fi atât de violent și de brusc, încât rănile lor ar fi putut fi cauzate de mortiere sau de explozibili lansați din drone.
„Este periculos aici. Este dificil, mental și fizic. Suntem cu toții obosiți, dar facem față”, spune Yuri, comandantul tuturor unităților medicale ale brigăzii.
Toți soldații din fața reporterului BBC au fost răniți în diferite momente ale dimineții, dar au ajuns abia după căderea nopții, când este mai sigur.
Astfel de întârzieri pot crește riscul de deces și invaliditate.
Un alt soldat, Taras, și-a legat un garou în jurul brațului pentru a opri sângerarea de la o rană provocată de un șrapnel, dar acum - după mai mult de 10 ore - brațul său pare umflat și palid și nu-l mai simte. Un medic spune că ar putea fi amputat.
În ultimele 24 de ore, doi soldați au fost aduși morți.
Ceea se vede la unitatea medicală de teren arată ferocitatea luptei pentru Pokrovsk - un important nod de transport. Legătura feroviară care trece pe acolo a fost folosită în mod regulat pentru evacuarea civililor din orașele de pe linia frontului către zone mai sigure din Ucraina și pentru transportul de provizii pentru armată.
Ucraina știe care este miza aici.
Amenințarea dronelor rusești este mereu prezentă - una dintre ele se află chiar în fața unității medicale în timp echipa BBC se afla acolo. Evacuările din linia frontului sunt extrem de dificile. Ferestrele clădirii sunt acoperite cu panouri, astfel încât dronele să nu poată privi în interior, dar în momentul în care cineva iese pe ușă, riscă să fie lovit.
„Vreau ca războiul să se termine. Totul este distrus și toți oamenii au fugit”
Dronele sunt o amenințare și pentru cetățenii rămași în Pokrovsk.
„Le auzim constant bâzâind - se opresc și se uită pe ferestre”, spune Viktoriia Vasilevska, 50 de ani, unul dintre locuitorii rămași, obosiți de război. Dar chiar și ea a acceptat acum să fie evacuată din casa sa, situată la marginea estică a orașului.
Ea este surprinsă de rapiditatea cu care linia frontului s-a deplasat spre vest, spre Pokrovsk.
„Totul s-a întâmplat atât de repede. Cine știe ce se va mai întâmpla aici. Îmi pierd curajul. Am atacuri de panică. Mi-e frică.”
Viktoriia spune că nu are aproape niciun ban și că va trebui să își înceapă viața de la zero în altă parte, dar este prea înfricoșător să rămână aici acum.
„Vreau ca războiul să se termine. Ar trebui să existe negocieri. Oricum, nu a mai rămas nimic în teritoriile luate de Rusia. Totul este distrus și toți oamenii au fugit”, spune ea.
Cei mai mulți dintre oamenii rămași au moralul șubrezit - bilanțul a mai mult de doi ani și jumătate de război crunt.
Cea mai mare parte a orașului Pokrovsk a rămas fără curent electric și apă.
La o școală, există o lungă coadă de oameni care cară canistre goale și așteaptă să folosească un robinet comun. Aceștia ne spun că, în urmă cu câteva zile, funcționau patru robinete, dar acum a rămas doar unul.
Vizibile focare de distrugere sunt peste tot, dar orașul nu a fost încă bombardat, așa cum au fost alte orașe care au făcut obiectul unor lupte crâncene.
„Stăm în casa noastră și sperăm că totul se va termina”
Larisa, în vârstă de 69 de ani, cumpără saci de cartofi de la una dintre puținele tarabe cu alimente încă deschise în piața centrală, acum închisă.
„Sunt îngrozită. Nu pot trăi fără sedative”, spune ea. Cu pensia ei mică, nu crede că și-ar putea permite o chirie în altă parte. „Guvernul ar putea să mă ia undeva și să mă adăpostească pentru o vreme. Dar ce se va întâmpla după aceea?”
O altă cumpărătoare, Raisa, în vârstă de 77 de ani, intervine. „Nu poți merge nicăieri fără bani. Așa că stăm în casa noastră și sperăm că totul se va termina.”
Larisa crede că este timpul unei negocieri cu Rusia - un sentiment care ar fi fost de neconceput pentru majoritatea ucrainenilor cu ceva timp în urmă. Dar cel puțin aici, în apropierea liniei frontului, mulți se gândesc la asta.
„Atât de mulți dintre băieții noștri mor, atât de mulți sunt răniți. Ei își sacrifică viețile, iar acest lucru continuă la nesfârșit”, spune ea.
„De ce vrea Putin mai mult pământ? Nu are destul?”
De pe o saltea așezată pe podeaua unei dube de evacuare, Nadia, în vârstă de 80 de ani, nu are nicio simpatie pentru înaintarea forțelor ruse. „La naiba cu războiul ăsta! Voi muri”, se tânguie ea. „De ce vrea [președintele] Putin mai mult pământ? Nu are destul? A ucis atât de mulți oameni”.
Nadiia nu poate merge. Obișnuia să se târască singură prin casă, bazându-se pe ajutorul vecinilor. Doar câțiva dintre ei au rămas în urmă, dar sub amenințarea constantă a bombardamentelor, au decis să plece, chiar dacă nu știu unde se vor duce.
„Nu cred că este corect să ne abandonăm oamenii”
Există însă și persoane care nu părăsesc încă orașul.
Printre aceștia se numără localnicii care lucrează la repararea infrastructurii distruse de război.
„Locuiesc pe una dintre străzile cele mai apropiate de linia frontului. Totul este ars în jurul casei mele. Vecinii mei au murit după ce casa lor a fost bombardată”, spune Vitali, în timp ce el și colegii săi încearcă să repare liniile electrice.
„Dar nu cred că este corect să ne abandonăm oamenii. Trebuie să luptăm până când vom obține victoria și Rusia va fi pedepsită pentru crimele sale.”
Hotărârea sa nu este împărtășită de Roman, în vârstă de 20 de ani, pe care îl întâlnim în timp ce lucrează la repararea unei case distruse de obuze.
„Nu cred că teritoriul pentru care luptăm merită vieți omenești. Mulți dintre soldații noștri au murit. Tineri care ar fi putut avea un viitor, soții și copii. Dar au trebuit să meargă pe linia frontului.”
Pe front
Reporterul se îndreaptă către câmpul de luptă din afara orașului. Câmpurile de floarea-soarelui uscată sunt aliniate pe marginea drumurilor. Nu există aproape niciun adăpost, mașina merge cu o viteză amețitoare pentru a se proteja de atacurile dronelor rusești.
Pe măsură ce se apropie de linia frontului, se aud explozii puternice.
La o poziție de artilerie ucraineană, Vadim trage cu un tun de artilerie din era sovietică. Acesta emite un sunet asurzitor și aruncă în aer praf și frunze uscate de pe sol. Aleargă să se adăpostească într-un buncăr subteran, ferindu-se de represaliile rusești și așteptând coordonatele următorului atac ucrainean.
„Ei [Rusia] au mai mulți oameni și mai multe arme. Și își trimit oamenii pe câmpul de luptă de parcă ar fi carne de tun”, spune el.
Dar el știe că, dacă Pokrovsk cade, s-ar putea deschide o poartă către regiunea Dnipro - la doar 32 km (20 mile) de Pokrovsk - și munca lor va deveni și mai dificilă.
„Da, suntem obosiți - și mulți dintre oamenii noștri au murit și au fost răniți - dar trebuie să luptăm, altfel rezultatul va fi catastrofal”.
Editor : S.S.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News