Alexandru Tomescu: În România trăim prea mult la nivel individual, nu ne interesează un bine comun

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Cei 7 ani de acasă

Alexandru Tomescu: Cei 7 ani de acasă s-au împletit organic aş spune cu primii ani de contact cu muzica, părinţii mei sunt muzicieni amândoi şi am crescut în contact cu muzica încă de la bun început. Eu am tras foarte mult de părinţii mei să-mi dea şi mie o vioară să mă joc cu ea, pentru mine vioara era o jucărie şi voiam şi eu o astfel de jucărie. Şi părinţii mei s-au gândit „să îi dăm alte jucării mai serioase” şi nu doar părinţii mei, educatoarea de la grădiniţă atunci când în sfârşit primisem vioara şi învăţasem aşa cât de cât să cânt, aşa cu o figură foarte compătimitoare a zis: „Doamna Tomescu, dar de ce l-aţi dat la vioară, că totuşi e un copil deştept aşa, se descurcă, ştie să scrie, ştie să citească, de ce la vioară?”. Am avut de înfruntat prejudecăţile legate de opţiunile artistice încă de la început. Primii 7 ani, de fapt, primii 4-5 ani sunt hotărâtori pentru fiecare om, pentru că de ceea ce se întâmplă atunci, de afecţiunea pe care o primeşti, afecţiunea pe care o dai înapoi, de asta va depinde tot ce va urma după aceea.

Regula mea de politeţe

Alexandru Tomescu: Regula de politeţe? Nu ştiu, sinceritatea. Sinceritatea mi se pare primordială, sinceritatea însemnând şi onestitate, dacă acest lucru lipseşte atunci tot ceea ce se construieşte, oricât ar fi de politicoasă persoana, se construieşte pe o bază falsă.

România civilizată

Alexandru Tomescu: Chiar acum aş putea să spun că ne găsim în unul dintre locurile pe care le-aş pune în top trei din România, care îmi plac mie cel mai mult. Suntem pe o pajişte zmălţuită de flori, cântă greierii, iar la 50 de metri este casa lui George Enescu de la Mihăileni. Sigur că la semnificaţia unui loc contribuie foarte mult oamenii. Oamenii au acest dar de a sfinţi locul, de a-l sfinţi sau de a-l desacraliza. Însă România are un potenţial uriaş, fantastic, de aceea sunt multe lucruri de făcut, de aceea mă găsesc aici, de aceea îmi place să mă implic în diverse proiecte care la prima vedere par nebuneşti, cum ar fi acesta să deschizi un centru cultural aici la Mihăileni unde literalmente se agaţă harta în cui, imediat peste gard este Ucraina. Eu cred că întotdeauna atunci când vrei să schimbi o mentalitate, când vrei să demonstrezi viabilitatea unui principiu trebuie să îţi asumi riscul de a da greş într-un mod spectaculos şi în acelaşi timp să-ţi asumi şi posibilitatea să ai un succes care să-i inspire şi pe alţii.

România necivilizată

Alexandru Tomescu: Un lucru la schimbarea căruia îmi doresc să contribui şi eu câtuşi de puţin este de a construi un adevărat spirit de comunitate. În România trăim prea mult la nivel individual, ne preocupăm mai degrabă de binele nostru personal şi nu ne interesează un bine comun, un bine colectiv. Acesta este rezultatul a 50 de ani de comunism, înainte lucrurile nu stăteau deloc aşa şi oamenii realmente se simţeau ataşaţi de locul lor. Că este vorba de scara de bloc, că este vorba de oraşul în care trăieşti sau că este vorba despre locul în care te duci să faci plajă şi te înţepi în mai ştiu eu ce cioburi şi pet-uri sau alte lucruri. Este vorba de a deştepta în oameni acest simţ că ne pasă. Suntem în România, este ţara noastră. Să gândim despre România ca şi când este ţara noastră, nu a altora: a guvernului, a vecinului... este a noastră a fiecăruia dintre noi. Ar fi foarte frumos dacă şi noi când am vorbi despre România nu am spune România ca şi când ar fi o ţară oarecare, ci ţara noastră, dar realmente posesiv. Este a noastră, noi o putem face să fie şi minunată, noi o putem face să fie şi groaznică.

Lume nouă, principii vechi

Alexandru Tomescu: Încerc să trăiesc cât se poate de sincer cu mine însumi în primul rând şi să ofer oamenilor tot ceea ce am eu mai bun. Încerc să fiu sincer cu darurile pe care mi le-a dat Dumnezeu şi să nu le las să se irosească. În clipa în care ai un talent, în cazul meu în a interpreta la vioară, este foarte tentant să zici: gata, până aici, nu mai vreau să cânt, vreau să mă apuc de altceva. Dar pe de altă parte este vorba despre această răspundere, tu ai ceva, Dumnezeu ţi-a dat ceva şi aşteaptă ceva de la tine, să duci la îndeplinire, la împlinire acest lucru. Şi eu simt că am încă multe lucruri de dus la îndeplinire şi sper să am suficient timp şi energie pentru a le duce la bun sfârşit pe toate.

Am învăţat că...

Alexandru Tomescu: Ce am descoperit eu în viaţa mea de până acum este că e important să ai curaj să trăieşti lucrurile care ţi se întâmplă, să ai curaj să le trăieşti până la consecinţele lor ultime. Să nu respingi nimic, să înveţi câte ceva din tot ceea ce ţi se întâmplă şi să ai curaj să fii tu însuţi în orice situaţie. Societatea ne învaţă o mulţime de reguli, de subordonări, însă atunci când ne ascultăm vocea noastră interioară nu avem cum să greşim. Sinceritatea cu tine însuţi este lucrul cel mai important.