Filmele cu acțiunea pe plajă au devenit un fenomen: de la „Baywatch” până la „Pirații din Caraibe”
„În anii 90 ne uitam la sânii Pamelei Anderson, nu ne uitam la Baywatch neapărat. Eram mici, ne lovise democraţia în cap, ne lovise libertatea foarte tare şi apreciam toate lucrurile ăstea pe care noi nu le mai văzusem. La naiba, nu văzusem televiziune în culori mulţi dintre noi. Eu unul am avut televizor alb negru până în 90”, spune Dragoș Pătraru, realizator Digi24.
Serialul a lansat o pleiadă de actriţe sexy şi actori cu pătrăţele, ca Pamela Anderson, Angelica Bridges sau Carmen Electra. Hei, chiar şi Jason Momoa, puternicul Khal Drogo din Game of Thrones, a fost în Baywatch!
„Baywatch era formula genială de poveste uşurică. Nu aveai un scenariu sau un subiect care să atace teme sensibile ca sărăcia, sclavia, prostituţia sau mai ştiu şi eu ce alte teme care erau la modă în serialele care au urmat pe linia preferatelor de către fanii din românia, cum ar fi seria NCIS”, spune Ioana Raluca Popescu, critic de film.
„Baywatch pur şi simplu se concentra pe acţiunea de la malul mării a unei echipe de salvatori, fiecare cu dramele lor mai mici sau mai mari, fetele erau frumoase, bărbaţii arătau bine. Din când în când mai avea loc şi o crimă, o tentativă de crimă”, adaugă Ioana Raluca Popescu, critic de film.
La doi ani de la lansarea Baywatch, filmele cu mare, soare, plajă şi costume de baie... erau pe val! „Point Break”, cu Patrick Swayze şi Keanu Reeves, a câştigat aproape 100 de milioane de dolari din vânzarea de bilete.
„Point Break" a avut şi un sequel, lansat anul trecut, cu şi mai multe plaje, şi mai mult surf, şi mai multe sporturi extreme. N-a fost grozav. Patrick Swayze şi Keanu Reeves sunt greu de înlocuit.
„Eu cred că băieţii ăia acolo nu mai au ce să mai scoată, şi zic băi, uite, am avut noi prin anul nu ştiu care un film care a fost totuşi ok, hai să-l mai facem odată. Cu alţi actori, cu alte personaje şi să vedem cum dă”, afirmă Dragoș Pătraru.
Acţiunea ca acţiunea, dar nimic nu „prinde" mai bine la malul mării decât dragostea, bat-o vina. În 1980, toate femeile voiau să fie ca Brooke Shields şi toţi bărbaţii, ca Christopher Atkins în „The Blue Lagoon".
„Este o poveste care răsună pentru publicul larg. O poveste despre inocenţă: doi copii care sunt rupţi de lumea haină, care cresc, se regăsesc, se îndrăgostesc, descoperă natura umană, în mijlocul unei jungle cât se poate de sinistre, dar cu farmecul ei specific”, spune Ioana Raluca Popescu.
„E genul de film stricat de oamenii care apar în peisaj. Peisajul e totul la film, şi după aia apar nişte oameni care strică toată treaba”, spune Dragoș Pătraru.
Anul 2000. Leonardo DiCaprio era în casele tuturor puştoaicelor, lipit pe uşi, pereţi, pe unde se nimerea. Actorul cu lipici la publicul feminin a rupt multe inimi cu Titanic. Un moment perfect ca să joace într-o producţie cu peisaje exotice, plaje sălbatice şi apă de cristal. „The Beach", in regia lui Danny Boyle, cel care avea să-ţi pună semnatura şi pe Slumdog Millionaire.
„Cred că a fost ultimul film prost al lui DiCaprio. După aia a început... deci fie şi pentru asta e un film bun, pentru că după aia DiCaprio chiar a început să facă nişte filme” spune Dragoș Pătraru.
Plaja din „The Beach" a devenit loc de pelerinaj pentru zeci de mii de turişti. La fel cum Bali a devenit o atracţie turistică după filmul „Eat Pray Love" şi insula Skyathos, din Grecia, după muzicalul „Mamma mia".
„Lumea a început să, citez, ia cu asalt insula, care acum este una dintre cele mai populare destinaţii din Asia. Anul trecut au fost peste 2 milioane de oameni pe o insuliţă cât un cartier al Bucureştiului. Cât un cartier mic”, spune Brad Florescu, blogger de călătorii.
Şi filmele cu naufragiaţi au publicul lor, pe modelul „Robinson Crusoe". Printre cele mai cunoscute este „Castaway", din 2000, nominalizat la 2 premii Oscar, cu Tom Hanks în rolul principal.
„Mie Tom Hanks îmi place foarte foarte mult. Şi ăsta e genul de film care ne arată că Tom Hanks nu are nevoie de foarte multe lucruri pentru a face un film bun. Nu? Aici a avut un peisaj, o minge de volei şi cam atât. A făcut un film”, spune Dragoș Pătraru.
Corăbiile, vasele de croazieră, vapoarele şi yachturile devin adevărate personaje în anumite producţii. Cum s-a întâmplat în „Piraţii din Caraibe". Sau vaporul din „Titanic".
„Un film precum Titanic rămâne filmul unei generaţii”, afirmă.
„Am plâns la Titanic, e o întâmplare pe care am mai povestit-o, la cinema, am fost cu nevastă-mea şi nu ştiu cum a decis ea atunci să rămână cu mine, dar era prima, a doua, a treia noastră ieşire în oraş şi am plând foarte tare la Titanic şi cred că a zis: mamăăă, îl iau pe ăsta, ăsta plânge la filme”, adaugă Dragoș Pătraru.
„Uite, are dreptate şi Băsescu: Contează câtă gheaţă pui în apă! Vezi? Că se scufundă vasul până la coadă”, afirmă Dragoș Pătraru.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
