Plâns necontrolat, puls crescut şi senzaţie de greaţă - acestea sunt doar câteva dintre semnele care vă pot spune că micuţii dumneavoastră suferă un atac de panică. Potrivit statisticilor 1 din 10 copii se confruntă cu acesta problema până la vârstă de 10 ani.
Atacurile de panică sunt de fapt puseuri acute de frică. Iniţial copiii simt anxietate faţă de anumite situaţii care cred că îi pot pune în pericol, cum ar fi, de exemplu, dormitul singuri. Cum pot deosebi părinţii un simplu moft de o problema serioasă?
„Atacul de panică antrenează întotdeauna reacţii fiziologice pe care copiii le exprimă ca stări de leşin, dureri de cap, dureri de stomac, stări de agitaţie, irascibilitate. Ce e de remarcat este că apar cu o frecvenţa din ce în ce mai mare, intensitatea creşte şi, de asemenea, nu le sunt specifice copiilor. Apar brusc”, explică Elvira Alexandrescu, psiholog.
De aceea, părinţii trebuie să fie atenţi la comportamentul copiilor şi să facă diferenţa dintre atacurile de panică şi trucurile folosite de cei mici atunci când nu vor să facă un anumit lucru. „Când devin mult prea temători, când se acroşează de părinţi, când refuză lucruri simple, prietenoase sau contactul cu alte persoane, atunci înseamnă că mesajele despre ei nu sunt potrivite”, spune medicul.
Cum apar atacurile de panică? „Teoriile spun că e un comportament învăţat, poate fi o exprimare în oglindă a modului în care adulţii din jurul lor se raportează la aceste situaţii. deci învaţă să se teamă . O altă explicaţie ar fi că nu ştiu cine sunt. Că mesajele pe care adulţii din jurul lor le transmit nepotrivit: eşti rău, vei păţi ceva, vei fi pedepsit sau ignorat”, subliniază medicul.
Primul pas este ca părinţii să stea de vorba cu cei mici şi să vadă ce îi nelinişteşte.
Atacurile de panică pot apărea la orice vârstă, chiar şi la bebeluşi. Ei se pot teme de zgomote puternice, de exemplu. Cei mai mulţi părinţi pun însă asta pe manifestările specifice vârstei, cum ar fi colicii. Printre simptome, medicii enumeră plânsul necontrolat însoţit de tremurat şi agitaţie. Atunci când copiii sunt mai mari, în cazurile extreme pot chiar să leşine.