În România, primele cabinete de planificare familială s-au înfiinţat imediat după 1989, cu ajutor financiar din partea guvernului american. Patru ani mai târziu, în 1994, Ministerul Sănătăţii a înfiinţat o reţea de planificare familială, prin care medicii ginecologi, dar şi cei generalişti, au fost pregătiţi să ofere astfel de servicii.
“S-au creat vreo 12 centre atunci, inclusiv cu posibilitatea de tehnologie medicală la zi. Mai mult decât atât, în momentul în care la noi se făcea întrerupere de sarcină, femeia era îndrumată către acest cabinet,” spune prof. dr. Bogdan Marinescu, medic primar obstetrică-ginecologie, Spitalul Giuleşti.
„Au venit diverse asociaţii din străinătate ca să educe populaţia şi medicii. Nici noi nu aveam dreptul să cunoaştem anumite lucruri şi să facem prevenţia sarcinii, mai degrabă decât chiuretajul. După aceea, lucrurile s-au mai liniştit. Populaţia a început să se mai educe şi numărul de avorturi a scăzut foarte mult,” declară dr. Ana Culcer, medic primar neonatolog.
După această perioadă a urmat un declin, iar numărul adolescentelor însărcinate a crescut alarmant. În plus, programele prin care medicii de familie erau formaţi să ofere servicii de contracepţie şi planificare familială au fost oprite.
„În momentul de faţă, medicii se rezumă la ce sunt obligaţi să citească în cadrul bibliografiei obligatorii pentru a-şi susţine examenul de sfârşit de rezidenţiat ca medicină de familie,” spune dr. Borbala Koo, director executiv, Societatea pentru Educaţie Contraceptivă şi Sexuală.