Pietrele la rinichi: simptome, tratament și prevenire

Data publicării: 29.03.2016 15:57

©FOTO: GULIVER/GETTY IMAGES

Pietrele la rinichi,denumite medical litiază renală, sunt depozite mici şi dure care se formează în interiorul rinichilor, fiind constituite din minerale şi săruri acide. Dimensiunile pot varia de la câţiva milimetri în diametru până la mărimea unei pietre mici, potrivit sfatulmedicului.ro.

Simptomele tipice ale litiazei renale

Pietrele la rinichi pot să rămână asimptomatice până când calculii renali încep să se mişte în interiorul rinichilor sau traversează uretra, canalul care face legătură între vezica urinară şi rinichi.

De asemenea, există posibilitatea eliminării pietrelor la rinichi fără simptome evidente, atunci când calculul este foarte mic. În caz contrar, călătoriile pietrelor renale dau naştere mai multor semne şi simptome specifice.

Este foarte important să solicitaţi o evaluarea medicală imediată, dacă experimentaţi

- durere atât de puternică, încât nu puteţi să rămâneţi pe loc sau să găsiţi o poziţie confortabilă;

- durere însoţită de greaţă şi vărsături;

- durere însoţită de febra şi frisoane;

- sânge în urină (hematurie);

- dificultate sau imposibilitate de eliminare a urinei;

- transformări în aspectul și mirosul urinei

Tratamentul pietrelor la rinichi

Dacă pietrele la rinichi sunt suficient de mici, medicul specialist poate recomanda administrarea de analgezice şi stimularea eliminării naturale a calculilor, printr-un consum sporit de lichide - de minimum 10 pahare de apă plata pe zi.

Dacă piatra la rinichi este mai mică de 5 mm, există 90% şanse că această să fie expulzată din tractul urinar fără alte intervenţii. În cazul în care calculul măsoară între 5 mm şi 10 mm, probabilitatea că acesta să fie eliminat la urinat sunt de 50%. Sigur că atunci când pietrele la rinichi depăşesc pragul de 10 mm, există şi alte variante de tratament disponibile.

Medicamentele alfa-blocante. Aceste substanţe relaxează pereţii uretrei şi îi dilată, astfel încât piatra să pătrundă mai uşor pe canalul mărit. Alte medicamente pot preveni formarea altor pietre, deci apariţia de complicaţii.

Terapia cu unde-şoc. O practică medicală frecventă pentru tratarea pietrelor la rinichi este şocul extracorporal cu unde de litotripsie, ce foloseşte unde-şoc pentru a sfărâma calculii renali, astfel încât să se poată mişca mai uşor în tractul urinar. Efectele secundare posibile sunt leziunile locale, sângerările şi senzaţiile de durere după efectuarea procedurii.

Ureteroscopia. Când calculii renali ajung foarte aproape de vezica urinară, ureteroscopia este procedura medicală cel mai des folosită. Un tub subţire este introdus prin uretră, până la piatra formată, astfel încât medicul chirurg să poată rupe piatra, pentru a scoate fragmentele prin tub.

Pietrele foarte mari formate la nivelul rinichilor pot necesită intervenţie chirurgicală pentru a fi eliminate. După ce medicul ajunge să extragă calculii, îi supune unei analize chimice atente, pentru a le află compoziţia. Aproape 80% din pietrele la rinichi sunt constituite din calciu, restul compușilor fiind de regulă acid uric, cistină sau struvit. Odată aflată compoziţia calculilor, se pot formulă strategii concrete de prevenire a noilor formaţiuni de acest tip.

Prevenirea pietrelor la rinichi

Întrucât manifestările clinice ale pietrelor la rinichi nu sunt nici pe departe plăcute, prevenirea formării acestora ar trebui să fie o prioritate la orice vârstă.

Consumaţi suficiente lichide de-a lungul zilei. Medicii recomandă persoanelor cu predispoziţie către formarea pietrelor la rinichi să consume suficiente lichide de-a lungul zilei, încât să elimine circa 2,5 litri de urină pe zi. Dacă urină este deschisă la culoare şi limpede, înseamnă că vă hidrataţi corespunzător şi preveniţi eficient litiază renală.

Consumaţi mai puţine alimente cu oxalaţi. Produsele care furnizează organismului oxalaţi, precum rubarba, sfecla, guliile, spanacul, cartofii dulci, nucile, ceaiul, ciocolata sau produsele din soia, contribuie semnificativ la formarea pietrelor la rinichi de oxalat de calciu. Medicii recomandă evitarea introducerii lor în dietă, dacă există o predispoziţie către litiază renală.

Alegeţi o dietă săracă în sare şi proteine animale. Reduceţi aportul de sare în dietă şi optaţi pentru surse vegetale de proteine, precum leguminoasele.

Evitaţi suplimentele cu calciu. În timp ce sursele alimentare cu calciu nu predispun litiazele renale, suplimentele nutritive au fost asociate riscului dezvoltării calculilor renali în cadrul mai multor studii de specialitate. Întrebaţi medicul dacă este sigură administrarea suplimentelor cu calciu, conform istoricului medical personal.

Consumaţi alimente bogate în magneziu. Magneziul are importantul rol de a dizolva micile depozite de calciu şi minerale, de aceea este recomandat în prevenirea formării calculilor renali. Sursele alimentare de magneziu sunt peştele slab, fructele de avocado, broccoli-ul, spanacul şi toate celelalte legume verzi, precum şi nucile, căpşunile, afinele şi ceaiul negru (însă dacă la originea pietrelor stau oxalaţii, trebuie să le consumaţi ponderat.)

Eliminaţi din dietă alimentele procesate. Ketchupul, muştarul, sosurile din comerţ, semipreparatele, hrana congelată, chipsurile sau alimentele de timp fast food nu sunt doar opţiuni alimentare care pun starea de sănătate generală în pericol, ci cresc exponenţial şansele formării pietrelor la rinichi.

Acumularea excesivă de kilograme în plus şi administrarea anumitor medicamente sunt alţi doi factori care pot fi evitaţi, pentru prevenirea apariţiei calculilor renali.