Chiar şi atunci, Institutul Cantacuzino este singurul care ar putea cere despăgubiri de la eventualul vinovat. Aşadar, şansele ca banii să intre din nou în visteria ministerului sănătăţii sunt nule.
Ministerul Sănătăţii a dat, anul trecut, Institutului Cantacuzino bani pentru pornirea liniei de producţie. O parte din ei urmau să revină la minister sub forma a 400.000 de doze de vaccin. După producerea acestora, nota de plată a fost de şase milioane şi jumătate de lei.
În schimb, instituţia a primit un produs pe care nu îl poate folosi decât în caz de pandemie, cel mai probabil niciodată, pentru că oricum valabilitatea serului expiră peste patru luni. În ceea ce priveşte recuperarea pagubei, ministrul Eugen Nicolăescu spune că nu este responsabilitatea instituţiei pe care o conduce.
„Urmează ca atunci când va fi un raport al Curţii de Conturi să avem de acolo o direcţie. Se menţine această procedură pe care am făcut-o sau se găsesc vinovaţi împotriva cărora trebuie să se îndrepte Institutul Cantacuzino pentru a recupera eventualul prejudiciu”, spune ministrul Eugen Nicolăescu.
Foşti oficiali din Ministerul Sănătăţii spun însă că întreaga situaţie a fost gestionată prost.
„Trebuia făcut studiul clinic, acesta s-a făcut după ce s-a încărcat şarja de 400.000 de doze şi s-a constatat existenţa infestării acestui vaccin cu endotoxine de 30 de ori mai mult decât doza acceptată”, afirmă Cezar Irimie, fost secretar de stat în Ministerul Sănătăţii.
În plus, specialiştii spun că o pandemie, explicaţia găsită de minister pentru păstrarea dozelor în depozit până la expirare, nu apare cu o tulpină de virus care se află deja în circulaţie, ci cu una mutantă, aşa cum a fost cu gripa aviară şi gripa porcină.
Declinul Institutului Cantacuzino a început în 2010 când Agenţia Naţională a Medicamentului a retras autorizaţiile de fabricaţie pentru vaccinuri. De atunci, s-au făcut investitii care au depăşit opt milioane de euro.