România nu este însă pregătită. Nu a transpus această lege şi nici nu a dus vreo campanie de informare prin care să explice cetăţenilor ce drepturi au.
La prima vedere, directiva e benefică, dar, în realitate, îi avatantajează pe pacienţii din ţările bogate şi îngrădeşte accesul la tratament pentru bolnavii din ţările sărace, cum este şi cazul românilor.
În plus, dispare celebrul formular E112, care dădea dreptul bolnavilor să se trateze în străinătate pe banii Casei de Asigurări.
Din 25 octombrie, un bolnav din România va putea merge la Budapesta, Viena, Paris sau Madrid. În spitalele din aceste oraşe o procedură poate costa, de exemplu, între 800 şi 1.100 de euro. Când se întoarce în ţară, statul îi va deconta doar cât se plăteşte în România aceeaşi procedură medicală, de exemplu 300 de euro.
De aici şi problemele pentru pacienţii români. Statul român subevaluează serviciile medicale pentru a avea suficienţi bani.
Diferenţele vor fi considerabile. O rezonanţă magnetică este decontată cu 106 euro în România, în vreme ce în Ungaria este 161 de euro, iar în Austria, 440 de euro. O intervenţie precum artroscopia la genunchi costă în România doar 29 de euro, în vreme ce la vecini este 493 de euro, iar la austrieci 1.100 de euro.
Ideea directivei europene a pornit de la o pereche de ochelari. În 1995, un luxemburghez a mers în Belgia pentru a-și lua lentile noi. Când s-a întors în țara de origine a solicitat decontarea rețetei, însa statul a refuzat. După trei ani de procese, Curtea Europeană de Justiție i-a dat dreptate. Așa s-a născut ideea acestei directive, care dă posibilitatea oricărui cetățean al UE să se poată trata în oricare stat membru.