Până în anul 1992 majoritatea studiilor medicale au fost realizate pe bărbaţi. Astfel, a crescut riscul ca foarte multe paciente să primească diagnostic sau tratament necorespunzător. De aceea a fost nevoie de o terapie în funcție de gen. Conceptul a apărut pentru prima dată în SUA şi a primit numele de Gender Medicine.
„Diagnosticul şi tratamentul sunt probleme strict de individualizare. Unul dintre multiplele criterii ar fi genul”, spune Corneliu Zeană, medic primar cardiolog.
„Femeile sunt mai predispuse la anumite boli, sunt mai predispuse la anumite reacţii în contextul anumitor boli în funcţie de vârsta, în funcţie de constelaţia hormonală în momentul în care boala se declanşează”, afirmă Ioana Mîndruţă, medic primar neurolog.
Statisticile spun că 8 din 10 reacţii adverse la medicamente apar la femei. Şi asta pentru că prea puţini medici recomandă doza potrivită în funcţie de sex. Doctorul Astrid Buhren este preşedintele Asociaţiei Femeilor Medic din Germania şi a vorbit de curând la Bucureşti despre importanţa terapiilor diferenţiate.
„Uneori cu unele medicamente unele femei nu au nevoie decât de jumătate de doză, altele de doză întreagă, iar asta se întamplă cu somniferele, cu anestezice, narcotice, cu medicamente pentru durere. E valabil pentru orice. În prima fază trebuie să analizezi totul. Au femeile nevoie de aceeaşi doză ca bărbaţii sau nu?”, spune Astrid Bühren, preşedinte al Asociaţiei Femeilor Medic din Germania.
În caz contrar, pot să apară efecte secundare.
„Spre exemplu în cazul somniferelor, dacă într-o seară o femeie şi un bărbat îşi administrează aceeaşi cantitate de somnifer pentru că aşa le-a fost prescris, este posibil ca în dimineaţa următoare în cazul bărbatului toate substanţele şi efectele somniferului să fie eliminate. În cazul femeii acest lucru nu mai este valabil pentru că poate cantitatea a fost prea mare pentru ea. Dar ea trebuie să meargă de asemenea la serviciu şi din cauză că se simte încă ameţită se expune unui pericol atunci când conduce maşina sau poate nu performează aşa cum ar trebui la serviciu”, adaugă Astrid Bühren, preşedinte al Asociaţiei Femeilor Medic din Germania.
De aceea, de fiecare dată, medicii trebuie să aleagă un plan de tratament individualizat.
„De exemplu, noi ne aflăm aici într-un centru de abordare diferenţiată a tratamentului în epilepsie şi aici începând încă din adolescenţă şi până la vârstele înaintate tratăm diferit femeia faţă de bărbat. Ținem cont de momentul din viaţă în care boala se declanşează, ţinem cont de reacţiile adverse care ar putea să se declanşeze cu momentul hormonal. Deci suntem atenţi la calitatea vieţii pacienţilor noştri în funcţie de încadrarea pe sexe”, afirmă Ioana Mîndruţă, medic neurolog.
Acest lucru se aplică în majoritatea specialităţilor medicale, de la cardiologie, la neurologie sau nutriţie. Prea puţini medici ştiu însă ce înseamnă acest concept şi nu doar în România, ci peste tot în lume. De aceea, specialiştii ne sfătuiesc să fim noi cei care cerem mai multe informaţii.
„Să ne imaginăm că săptămâna viitoare, toate femeile din România ar merge la doctor şi ar pune această întrebare : Aceasta este doza corectă pentru mine ? Şi, desigur, bietul doctor va fi surprins. Iar dacă toate femeile din România ar face asta, atunci doctorii nu au nicio şansă în România. Aşa că puterea fiecărei femei este foarte mare”, spune Astrid Bühren, preşedinte al Asociaţiei Femeilor Medic din Germania.