„Anxietatea e definită ca frică patologică, fără obiect. Frica e o emoție normală, necesară când invididul e în fața unui pericol iminent. Frica determină apariția unei reacții de alertă, care mobilizează persoana pentru a face față pericolului. Anxietatea e o reacție de alertă ce nu are însă un obiect, e o trăire intensă, subiectul are senzația că îl pândește un pericol iminent și intră în starea de alertă”, explică Maria Carmen Săndulescu, medic primar psihiatru.
„Pe lângă îngrijorare apar și manifestări somatice: creșterea bătăilor inimii, senzația de presiune la nivelul creierului. Este o stare ce determină oboseală, scăderea capacității de concentrare, dificultăți în relaționarea cu ceilalți”, adaugă ea.
„Persoana își dă seama că suferă de această afecțiune, resimte tulburările psihice și fizice, dar nu identifică pericolul exact. Individul se gândește că își va pierde mințile, că poate debuta o boală psihică gravă. Îngrijorarea se răsfrânge asupra celor din jur, a slujbei, a tot ceea ce e în jurul lui”, spune medicul.
„Tratamentul se impune când starea durează de peste 6 luni și activitatea cotidiană este împiedicată. Diagonisticarea se face prin interviu, dar se fac și analize care să elimine existența unor alte boli somatice. Tratamentul e bifocal: atât medicamentos, cât și psihoterapic. Legislația reglementează strict prescrierea medicamentelor, dar, din păcate, medicamentele pentru anxietate sunt unele dintre cele mai folosite în automedicație, care e un mare pericol”, subliniază medicul.