Prognoza interviurilor anunță, pentru luna septembrie, descărcări de idei și „aha-uri” electrizante, cu averse de stare de bine. Pentru că interesul pentru informație și inspirație nu se schimbă, ci doar anotimpul, în acest număr a venit rândul Ancăi Mireanu, Membru Board Editorial Digi24, să împărtășească experiențele sale.
Am discutat despre ADN-ul postului, rolul Digi24 în setarea standardelor de profesionalism și de respect față de publicuri, eforturile unei echipe de a nu se scufunda în „nisipurile mișcătoare” din presă sau Social Media, iluzia adevărului absolut. Am văzut și cum pot fi conectați mai mulți tineri la zona de news, importanța discernământului și a observării, fără prejudecăți, a celor din jur și nu numai.
Crescuți fiind într-o cultură a micimii, în care mereu simțim că trebuie să mai facem ceva, Anca ne vorbește despre cât de important este să spui și „piua” în realitatea ta de adult, cum să te bucuri de ce ai. Despre toate acestea și multe alte subiecte aflați în interviu.
În octombrie se împlinesc 4 ani de când te-ai alăturat structurii de coordonare și decizie a televiziunii Digi24. Ne poți spune câteva cuvinte despre ce ai învățat despre tine în acești ani și ce diferențiatori consideri că ai construit în ADN-ul Digi24?
Dacă am construit o certitudine în tot acest timp este că într-o organizație de talia Digi24 există cineva de la care ai ce învăța. Tot timpul trebuie să pleci de la premisa că există cineva în jurul tău care știe mai bine, care îți poate da mai multe detalii, care vede lucrurile într-o abordare diferită. Provocarea majoră este să îi descoperi pe acești oameni care contează și să îi faci să se audă, să se vadă mai mult și mai bine în societate. Cred că este important să îți propui să privești fără prejudecăți fiecare zi care începe și pe fiecare om pe care îl întâlnești, să ai mereu în minte că nu deții un adevăr suprem în ceea ce faci și, mai ales, că cei din jur îți pot oferi lecții importante de viață.
Ce-am lăsat în ADN-ul DIGI? Sper că am lăsat câte ceva, sper că am schimbat unele lucruri, în principal în ceea ce privește capacitatea stației tv, dar și a celorlalte canale – Digi24.ro, Digi FM sau PROFM de a se reinventa. Îmi place să cred că am crescut capacitatea oamenilor din jurul meu de a crede în ei și în echipele lor, că i-am făcut să nu gândească în rețete și șabloane și să înțeleagă faptul că fiecare dintre ei este o valoare în sine, dar că cea mai importantă valoare pe care o construiesc în fiecare zi este chiar Digi24.
Înainte, „arenele tale de luptă” erau consultanța și analiza politică, respectiv presa online. Ce skilluri și tehnici ai păstrat, astfel încât să te ajute în leadership?
Poate că o să fie un răspuns privit destul de sceptic, dar detașarea și spiritul analitic sunt cele două lucruri pe care eu le-am păstrat din activitatea mea de consultant. Nu cred că un manager de presă trebuie să privească lucrurile cu părtinire, patimă, ură sau simpatie. Cred că atât timp cât vei rămâne calm, cât poți privi interesul companiei mai presus de tumultul momentului, ai cele mai mari șanse să nu greșești. Deși fiecare zi este o nouă provocare, dacă așezi lucrurile în logica unui joc de șah, daca ai în vedere o strategie clară, chiar dacă ești nevoit uneori să sacrifici Regina, poți câștiga jocul în favoarea organizației pe care o conduci.
Am învățat în lucrul meu de zi cu zi cu colegii jurnaliști că aceștia sunt niște oameni speciali, cu o capacitate extraordinară de dăruire pentru această meserie și, mai ales, cu o tenacitate incredibilă. Este o meserie extrem de complicată, care nu poate fi făcută de oricine, o meserie care nu ține de un program fix sau de niște bariere pe care un om obișnuit le are. Este o meserie excepțională, făcută de niște oameni excepționali. De aceea, managementul oricărei instituții media trebuie să se bazeze, în primul rând, pe rațiune, să ceară performanță, dar fără a încălca firul roșu care delimitează, fundamental, zona editorială de zona funcțională.
De altfel, cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat în anii de consultanță este că resursa ta cea mai de preț sunt oamenii. Dacă nu privești constant către oamenii tăi, dacă barometrul tău interior nu îți semnalează alertele, dar și lucrurile la care rezonează echipa ta, atunci, practic, niciunul dintre proiecte nu va fi de succes.
Fiecare brand cristalizează user persona pentru a comunica eficient. Dacă ar fi să ne raportăm la publicul Digi24, prin prisma personalității sale, a nevoilor, așteptărilor și comportamentelor, cum l-ai caracteriza?
Nemilos! Publicul Digi24 este nemilos, pentru că este deștept, este un public care nu înghite pe nemestecate șabloane, gândește cu capul lui de fiecare dată și, ceea ce este cel mai important, este un public care sancționează teribil atunci când stația sau jurnalistul greșește.
Digi24 nu își poate cumpăra publicul cu o transmisie de la o nuntă sau o înmormântare, nu poate să vorbească contrar valorilor fundamentale democratice, nu poate aluneca în cancanul ieftin fără a fi imediat sancționat. Așa că, trebuie să fii foarte atent și să excluzi din start orice tentativă de a păcăli publicul Digi24, pentru că, pur și simplu, nu ține.
Nevoia de digitalizare se resimte constant în jurnalismul online. Care crezi că vor fi cele mai importante schimbări ale tipului de conținut în următorii 2-3 ani?
Aș porni cu o privire către ce s-a întâmplat în ultimii ani în presa din România, atunci când a existat o explozie de mici outlet-uri de presă, site-uri, bloguri, conturi uneori necunoscute, cu autori anonimizați, și care au dus la răspândirea unui fenomen extrem de periculos, cel de fake news. Ne-am plâns întotdeauna de acest lucru și poate, cumva, prin faptul că a existat constant o analiză în zona aceasta, a dat un semnal de alarmă în atenția publicului. Astfel, tendința pe care o observ în ultima vreme este de polarizare a publicului către marile outlet-uri de presă. Estimarea mea este că în următorii 2-3 ani vor conta extrem de mult reputația, notorietatea celui care promovează știrea, transparența în ceea ce privește redacția, sursa corectă și cred că va exista o migrare, o respingere naturală din partea societății a acestor inițiative - uneori extrem de dubioase.
Publicul din România reușește din ce în ce mai mult să respingă, în mod natural, înșelătoria din presă, dar cred că Digi24 a jucat un rol extrem de important în setarea unor standarde de profesionalism și de respect pentru privitori și cititori. De aceea, nu este întâmplător faptul că site-ul digi24.ro este numărul 1 în mediul online din România, iar stația tv este cea mai credibilă sursă de știri în toate sondajele de opinie.
Care este punctul vulnerabil al unui post de televiziune care este prezent și în social media?
Nevoia de a da primul știrea, de a fi primul care livrează este cea mai mare atracție pentru un jurnalist, dar și una dintre cele mai mari capcane. A face televiziune este, într-adevăr, o cursă contra-cronometru cu ceilalți competitori de pe piață și nu numai, iar apariția social media a accelerat cursa aceasta. Însă este și cea mai mare capcană în care poate să cadă un post de televiziune, din cauza incapacității de a reacționa într-un timp foarte scurt, care-l pune în imposibilitatea de a verifica informația. Din acest motiv, colegii mei aleg să verifice de două, de trei ori știrea, chiar dacă înseamnă să o dea o secundă mai târziu decât competitorii.
În momentul în care noi suntem permanent conectați la social media, acolo lucrurile au un ritm nebunesc. Este un flash permanent de știri, din diverse surse. O televiziune nu trebuie să cadă în capcana de a da totul cu orice preț, fără discernământ, din dorința de a fi primul care livrează o informație, poate greșită.
Una dintre marile provocări ale prezentului este atragerea telespectatorilor din Generația Z. Cum îți propui să îi aduci în fața Digi24 sau chiar în echipa sa?
Digi24 a fost, cumva, cu un pas înaintea acestei provocări, lansând unul dintre cele mai frumoase proiecte: Școala de Media. El este gestionat de către o persoană extrem de tânără, cu un tonus și o dedicație spectaculoase. Vorbesc de Ștefania Vîlcu, care este sufletul acestui proiect. Este un om școlit în afară, care a ales Digi24 și România, deși putea să meargă în oricare altă țară, și care își folosește know-how-ul pentru a atrage tinerii în acest proiect. Nu vreau să o uit pe Antonia Rîpeanu, care este o tânără producătoare ce vine cu un ajutor extrem de important în partea de social media și care încearcă să introducă Digi24 în atenția publicului din rețelele mai puțin permeabile la știri. Sunt doar două nume din grupul de tineri care acum fac parte din trust (tv, site și radio) și care aduc suflul proaspăt al Generației Z în zona de știri.
Cred că intrăm într-o epocă în care tinerii vor fi din ce în ce mai conectați la zona de news - nu neapărat politic, ci ca fenomen global. Această poveste îngrozitoare a războiului din Ucraina a funcționat ca un duș rece pentru foarte mulți din generația Z, și nu numai, care au înțeles că trebuie să se uite mult mai atent la ceea ce se întâmplă în jurul lor, să își pună întrebări și să înțeleagă în profunzime, pentru că trăim într-o epocă în care propriul discernământ și informarea corectă vor conta foarte mult.
Putem spune că, la finalul fiecărei zile, este important să acordăm o recenzie sinceră legată de tot ce s-a întâmplat. Cum reacționezi atunci când lucrurile nu îți ies așa cum sperai și cum reușești să aduci îmbunătățiri?
Norocul meu sunt oamenii din jur. Se întâmplă să existe zile în care, pur și simplu, nu găsești calea către ce vrei faci, nu identifici răspunsuri sau soluții. Atunci trebuie să te întorci către cei pe care te sprijini și către cei cu care construiești în fiecare zi a vieții tale.
Dacă vorbim de latura profesională, o privire realistă este adusă, constant, de colegul meu de board, Mihai Dinei, care vine cu o perspectivă din zona de business, neviciată de o abordare jurnalistică și care are un rol extrem de important în a construi Digi24 ca pe un produs viabil din punct de vedere economic. Atunci când lucrurile se împotmolesc în proiectele de zi cu zi, mă consult cu colegii mei Dumitru Rahău, Marius Tian, Robert Florea, care întotdeauna reușesc să aducă punctul de vedere al editorialului în construirea unei soluții. Poate una dintre cele mai solide echipe din Digi24 este reprezentată de jurnaliștii conduși de Adriana Duțulescu, oameni pe care te poți baza atunci când lucrurile nu merg chiar așa cum îți dorești.
O mențiune specială este dedicată echipelor de la cele două radiouri conduse de către Cătălin Ivan și Iuliana Panache: DigiFM are una dintre cele mai închegate echipe media, iar PROFM este în plină explozie de reinventare și vitalitate. Către toți acești oameni mă întorc atunci când mă împotmolesc, ei sunt cei care susțin echipa de management în fiecare demers.
Cred că în permanență trebuie să te ferești de o singură capcană: cea în care crezi că tu ai tot timpul dreptate. Cea în care crezi că ceilalți nu și-au făcut corect treaba, dar că tu ești perfect. Consider că, atât timp cât baremul tău este fixat de reacțiile celor din jur, vei avea mereu un punct de sprijin extrem de important în echipa cu care mergi înainte.
Niciodată nu ți se datorează în totalitate un succes, așa cum un eșec îți aparține în egală măsură.
Schimbarea și adaptarea sunt cuvintele-cheie în zilele noastre. De unde îți iei dozele de inspirație atunci când simți că ai epuizat multe dintre instrumentele de învățare pe care nu le mai poți aplica azi?
Din realitate: cea din jurul tău, ceea ce se întâmplă atunci când ieși pe poarta din Panduri, din sediul Digi. Acolo este cea mai reală lecție pe care tu poți să o iei pentru a-ți căuta inspirația și adevărul. Indiferent de ce crezi tu că se întâmplă, atunci când strada și oamenii care nu au nicio legătură cu media și politicul îți arată o altă direcție, înseamnă că tu ești pe un drum greșit și nu ei. Cred că, întotdeauna, jurnalistul trebuie să fie prezent, în mod egal, și în redacție, și pe stradă. Așa cum managementul trebuie să fie mereu atent la vocile din jurul său pentru a lua cele mai bune decizii.
Care este ultimul „aha” descoperit în ultimul timp și care te-a pus pe gânduri (poate fi dintr-o carte, dintr-un articol, un eveniment, de la un străin sau un apropiat)?
Un bun și vechi prieten mi-a explicat zilele trecute că este ok să aplici conceptul de „piua” și într-o realitate a adulților. „Piua” este acel cuvânt care le dă copiilor respiro în fuga lor unul după altul. Este o ieșire din jocul imediat realității lor. Cred că și adulții trebuie să aibă dreptul de a spune „piua”, fie că este vorba de o oră, două, într-o zi în care pur și simplu ești epuizat, fie că este vorba de o săptămână, două, sau cât consideră/simte fiecare că are nevoie. Cred că un adult trebuie să aibă conceptul de „piua” în dezvoltarea personală, pentru că tu nu poți să mergi într-o spirală de crescendo în fiecare zi a vieții tale. Ai nevoie să spui „stop joc” pentru câteva minute, ore sau zile și să te uiți la tine din exterior, pentru ca mai apoi să ai forța să o iei de la capăt, ca să te poți întoarce către realitatea care contează, să „te încarci” cu emoțiile oamenilor dragi de lângă tine.
Într-o lume destul de alertă și consumatoare de timp, care sunt micile plăceri, hobby-uri, la care nu ai renunțat?
Îmi place sa călătoresc, iar când spun asta mă refer la faptul că îmi place tot procesul de planificare cu luni sau săptămâni înainte, sunt atentă la detaliile unui traseu, mă bucur de vacanța în sine și să privesc fotografiile pe care le-am făcut, pentru a mai păstra puțin aroma momentului.
Îmi place timpul petrecut alături de familia mea, senzația de siguranță, de bine, de complicitate în micile noastre obiceiuri.
Îmi place timpul petrecut cu prietenii, să îi am aproape, țin la orele de povești și la planurile pe care le facem.
Nimic din toate acestea nu este vreun hobby sau vreun fapt ieșit din comun, dar fiecare în parte mi se pare un privilegiu pe care trebuie să îl valorizez în fiecare zi a vieții mele, pentru că toți acești oameni îmi construiesc stabilitatea de care am nevoie în plan profesional.
Care este cea mai demotivantă replică primită, pentru care ai demonstrat contrariul?
Cu certitudine este o replică cu care am fost îndemnată de foarte mulți, de-a lungul timpului, încă de la debutul meu în meseria de consultant. Ea subsumează forța tupeului nemăsurat și discreționar: „Pune-le masa în cap!”.
„Pune-le masa în cap” este sinteza a tot ceea ce eu disprețuiesc mai mult. Nu numai că am încercat să dovedesc contrariul, dar am respins cu vehemență orice fel de poziție similară - nu doar din partea mea, ci și a celor din jur. Cred că, de-a lungul parcursului uman și profesional, am dovedit că se poate face treabă cu înțelegere, cu o capacitate crescută de a-l asculta pe cel de lângă tine, cu o capacitate crescută de a privi în ansamblu și nu în mic, de a înțelege ce-i motivează și demotivează pe oamenii din jurul tău și de a da fiecăruia rolul potrivit într-o organizație.
Dacă te-ai întoarce la Anca de la 18 ani, ce i-ai spune să facă diferit?
Prima replică care îmi vine în minte este să nu se apuce de fumat. Am fumat o lungă perioadă de timp, am fumat mult, din plăcere și cu pasiune. M-am lăsat, în urmă cu opt ani, și nu regret nicio clipă că am făcut-o, regret doar că nu am făcut-o mai devreme. Cred că asta ar fi prima replică pe care aș avea-o către Anca de la 18 ani. Dacă ar fi să privim lucrurile mai puțin micro, i-aș spune că everything is going to be alright și să aibă încredere că undeva, cândva, dacă îți păstrezi calmul și ai încredere că a doua zi lucrurile se vor vedea mai clar și mai limpede decât pe moment, acestea se vor așeza într-o manieră firească.
5 întrebări fulger
O carte bună sau un film pe canapea?
Întotdeauna o carte bună, dar, din păcate, în ultimul timp aleg filmul pe canapea.
Vacanță la munte sau la mare?
Întotdeauna la mare, fără nicio ezitare.
Visătoare sau pragmatică?
Pragmatism prin idealism.
Adrenalină sau liniște?
Adrenalină intelectuală.
Networking la evenimente fizice sau virtuale?
Întotdeauna un eveniment fizic îți aduce o satisfacție mai mare decât o întâlnire virtuală.
