Victor Babeș, medicul care l-a certat pe Carol I

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Învăţământul medical modern a apărut târziu în România. Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti a fost recunoscută ca atare în Europa abia în 1869, la trei ani de la venirea lui Carol în România. Dar bazele sistemului public de sănătate au fost atât de temeinic aşezate de oameni precum Carol Davila sau Nicolae Creţulescu, încât chiar şi medicii din primele promoţii s-au dovedit profesionişti desăvârşiţi. În plus, Eforia Spitalelor şi celelalte aşezăminte spitaliceşti erau bine finanţate din donaţii particulare astfel că asigurau inclusiv medicilor rezidenţi salarii substanţiale. Profesionalismul şi libertatea financiară le permiteau medicilor să vorbească deschis despre problemele sociale cu care se confruntau.

Octavian Buda, doctor: „Medicii erau ascultaţi, noi trăim în structuri şi instituţii create de ei. Expert în igiena sanitară, doctorul Iacob Felix atunci când a fost primit în Academia Română îşi rosteşte un discurs şi spune un lucru foarte simplu, brutal. Cu cât într-o ţară şcolile sunt mai puţine şi mai rare, cimitirele sunt mai dese şi mai pline.”

Vocea medicilor se auzea fără oprelişti inclusiv în Parlament. Ei erau reprezentanţi într-un aşa-numit colegiu academic, în fapt un grup parlamentar similar grupului minorităţilor naţionale de astăzi:

Octavian Buda, doctor: „Medicii mai aveau şi o supapă de exprimare parlamentară, exista un fel de colegiu academic, un fel de colegiu medical, pe structură similiară grupului minorităţilor, altele decât cea maghiară şi care puteau să îşi exprime fără concesii politice puncte de vedere. Toma Ionescu, marele chirug de la Colţea, face o interpelare dură în Parlament, spune că într-un oraş mare, Craiova, o sumă mare de bani a fost deturnată în sensul în care trebuia folosită pentru canalizare. Primarul spune: „Domne, nu puteam să bag bani în canalizare, este o operă care nu se vede” şi atunci a decorat parcul cu tot felul de briz brizuri şi aiureli şi a spus „asta e o operă care se vede nu vreau să fiu acuzat că banii nu au fost folosiţi cum trebuie”. Şi bineînţeles că Toma Ionescu i-a interpelat. Există tot felul de baroni locali care îl întrerup, dar de la înălţimea lui mare chirurg recunoscut pe plan internaţional, de frate a lui Tache Ionescu, şi-a impus punctul de vedere.”

Elena Vijulie, jurnalist Digi24: „Prestigiul profesiei medicale devenise atât de mare la sfârşitul secolului 19 încât profesorul Victor Babeş a reuşit să îl pună în dificultate chiar pe Carol I. Născut şi educat la Viena, iniţiator al microbiologiei la Budapesta şi Bucureşti, coleg la un moment dat cu Louis Pasteur, Victor Babeş îl presa pe suveran să ia măsuri pentru accesul populaţiei sărace la apă potabilă şi canalizare. Împreună cu fratele său chimist, el a iniţiat un memorandum pentru schimbarea filtrelor de nisip în sistemul de epurare al Bucureştiului. Carol era realmente asaltat de plângerile iniţiate de Babeş aşa că a început să îl evite. Regele i-a arătat însă întreaga sa recunoaştere prin prezenţa la ceremonia de primire a doctorului în Academia Română în 1893.”

Octavian Buda, doctor: „Dacă există o atitudine instituţională şi dacă există terenul fertil pe care aceste invenţii, lucruri inovative, tehnologice, se pot implementa şi ai un expert şi nu se întâmplă acest lucru, atunci e bine ca monarhul să ia cunoştinţă de lentoarea şi de lipsa de respect, dar în orice caz neînţelegerea şi reaua voinţă arătată. Babeş nu şi-a făcut prieteni din acest punct de vedere. A fost un om foarte sever, foarte aspru, el vorbeşte, inclusiv în Parlament, de prejudecăţi sanitare şi trebuie să avem o conduită civilizată sanitară dacă vrem să intrăm în rândul ţărilor civilizate. ”

Aceste atitudini incomode, dar eficiente, au făcut ca imediat după Războiul de Independenţă, medicina şi cercetarea asociată să înregistreze progrese extraordinare, inclusiv la nivel european. În jurul Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Bucureşti au apărut o serie întreagă de institute specializate. Cartierul Cotroceni a devenit un cartier al medicilor de toate felurile.

Adrian Majuru, istoric: „Aceste institute, sprijinite şi de Casa Regală, au început să apară treptat. Institutul de microbiologie creat de Victor Babeş, Institutul de Seruri al lui Ioan Cantacuzino, Institutul Medico-Legal creat de Mina Minovici, Societatea Salvarea creată de Nicolae Minovici, evident că au fost construite spitale noi, mai ales cu banii Eforiei Spitalelor Civile sau ale statului, primul spital finanţat de stat a fost Spitalul de Boli Nervoase Obregia.”

În această atmosferă şi-a făcut experimentele neurologul Gheorghe Marinescu. Preparator al lui Victor Babeş, Gheorghe Marinescu a studiat şi lucrat la Paris, Frankfurt şi Berlin, iar la Bucureşti a lucrat la spitalul de boli nervoase al Facultăţii de Medicină, la Pantelimon şi Colentina. Institutul Cantacuzino - cu vaccinurile sale ieftine şi eficiente - s-a impus pe plan european tot în vremea Coroanei de Oţel.