Un sfânt îngropat fără cruce. Monseniorul Vladimir Ghika a murit la Jilava, după doi ani de tortură
În temniță, a continuat să ţină liturghia şi a înseninat sufletele sutelor de condamnați. Le-a dat curaj și speranță. I-a ajutat să descopere puterea credinței. În timpul anchetei, a fost lovit cu pumnii în faţă şi i s-a înscenat spânzurarea de peste 80 de ori.
După 59 de ani de când monseniorul a plecat la Dumnezeu, ne întrebăm: de ce a fost omorât? Pentru că a refuzat să se lepede de credință și să-și denunțe frații. Pentru că nu și-a trădat biserica și țara.
De astăzi pâna duminică, în programe speciale, Digi24 vă spune istoria unui sfânt. O poveste despre sacrificiu și despre puterea credinței.
Bolșevicii se temeau de puterea credinței
După instaurarea regimului comunist, episcopii greco-catolici şi mulţi preoţi au fost arestaţi. Bolșevicii se temeau cel mai mult de ceea ce nu puteau controla: de puterea credinței. Monseniorul Ghika era conştient că persecuţiile aveau să fie din ce în ce mai dure. Deşi putea să plece cu trenul regal în anul 1948, a ales să rămână. Credincioșii aveau mai mult ca niciodată nevoie de el.
„Era clar că urmau să-l omoare. Umbla prin spitale, făcea cateheze, convertea”, spune Emanuel Cosmovici, cercetător, postulator pentru beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika.
În ziua de 18 noiembrie 1952 este arestat şi condamnat la trei ani de temniţă grea pentru înaltă trădare.
În sentinţa dată de Tribunalul Poporului din octombrie 1953, se arată că: „Ghika Vladimir a avut legături cu diverşi diplomaţi de la Legaţiile Franţei şi Italiei, precum şi cu Nunţiatura. A expediat prin Legaţiile Franţei şi Belgiei trei scrisori către fratele său din străinătate, în care dădea o serie de informaţii asupra stărilor politico-sociale din ţara noastră, informaţiuni ce urmau să fie transmise Vaticanului...”.
„Monseniorul ar fi fost arestat, cred eu, şi fără să fie istoria cu legătura cu Roma pentru că avea o influenţă extraordinară asupra tineretului, a intelectualilor, şi a oamenilor săraci şi de toate felurile”, este de părere Francisca Băltăceanu, teolog.
Supus la torturi în închisoare
În timpul anchetei, comuniştii l-au supus la cele mai cumplite chinuri ca să-i însceneze o vină. Să-l oblige să se lepede de Hristos. Analiza osemintelor, făcută anul acesta a scos la lumină brutalitatea torturii și ce s-a întâmplat în ultimele clipe din viața unui om care a propăvăduit mereu bunătatea, dragostea, smerenia. L-au ucis în bătaie.
„Au simulat că îl împușcă, l-au bătut... Ei bine, la deshumare, echipa de antropologi a descoperit și a fotografiat că îi sunt sparți dinții în față. Dintele de sus l-a spart pe cel de jos sau sunt zburați doi dinți din față și aș spune că foarte aproape de momentul morții, pentru că nu s-a resorbit țesutul. Avem mărturie că i-au dat cu pumnii in faţă şi l-au bătut de i-au spart dinții. Dar el nu s-a plâns că nu și-a dat seama”, spune Emanuel Cosmovici, cercetător, postulator pentru beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika.
Cu plămânii slăbiţi de tuberculoză şi aflat la capătul puterilor, preotul Ghika a refuzat până în ultima clipă să dea informaţii.
„L-au întrebat foarte multe lucruri, el a vorbit numai despre faptul că a trimis câteva scrisori fratelui său. E singura mărturie pe care ar fi putut să o aibă vreodată cineva despre faptul că el a scris aceste scrisori”, afirmă jurnalistul Ana Boariu.
Comisia de la Roma care a analizat dosarul Monseniorului Ghika a fost impresionată de sacrificiul acestuia.
A trăit ca un sfânt și a murit ca un martir. Ultimele sale cuvinte au fost: „Mor cu conştiinţa împăcată că am făcut tot ce am putut, deşi nu întotdeauna tot ce a trebuit pentru adevărata Biserică a lui Hristos, într-o perioadă tristă pentru ţara mea şi pentru întreaga lume civilizată".
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
