Intransigent, de o politeţe si de o răbdare proverbiale, Iuliu Maniu a fost adesea comparat cu un sfinx. Tânăr avocat la Blaj şi vicepreşedinte al Partidului Naţional, el i-a convins pe ardeleni să ia parte la alegerile din aprilie 1906 din Imperiul Habsburgic. În acest fel, protestul românilor faţă de politicile de deznaţionalizare ale Ungariei s-au putut auzi.
În 1918, Partidul Naţional al lui Iuliu Maniu a convocat cei 100.000 de delegaţi la Marea Adunare de la Alba Iulia, cea care a hotărât alipirea la Vechiul Regat. Aflat în fruntea Consiliului Dirigent, care administra provizoriu Transilvania, Iuliu Maniu a condus negocierile cu Bucureştiul exact pe baza principiilor enunţate în Sala Unirii de la Alba Iulia:
„Noi, onorata Adunare Națională, vedem în înfăptuirea unităţii noastre naţionale un triumf al libertății românești. Noi nu voim să devenim din oprimați oprimatori, din asupriți asupritori. Noi voim să intronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și a tuturor cetățenilor. Noi nu vrem să verse nimenea lacrimile pe care le-am vărsat noi atâtea veacuri. Rog onorata Adunare Națională să primească proiectul nostru de Rezoluție, pentru a întemeia pentru vecie România unitară şi mare, o adevarată democrație şi deplină dreptate socială".
În anii următori, Iuliu Maniu a apelat însă şi la gesturi radicale. Partidul său s-a opus procedural Constituţiei din 1923, iniţiată de liberalii lui Ionel Brătianu, şi tot din opoziţie faţă de politica autoritară a acestuia, Iuliu Maniu nu a luat parte la Încoronarea de la Alba Iulia a regelui Ferdinand şi a Reginei Maria din octombrie 1922.
În trei rânduri premier al României Mari, Iuliu Maniu a fost cel care în 1938 l-a avertizat deschis pe Carol al II-lea că dictatura regală duce la catastrofă. Şi tot Iuliu Maniu s-a opus încăpăţânării mareşalului Antonescu de a-l seconda pe Hitler la Stalingrad. În plus, Iuliu Maniu l-a sprijinit pe regele Mihai pentru lovitura de palat de la 23 August 1944, prin care România şi-a recăpătat nordul Transilvaniei de la Ungaria. Toate acestea i-au adus însă ura ocupanţilor sovietici. În toamna lui 1947, după un proces înscenat, Iuliu Maniu este închis la Sighet. Avea 74 de ani. S-a stins după gratii în anul 1953 şi nici până astăzi nu i se cunoaşte mormântul.