România de fațadă | Centrul vechi din București, un mall haotic în aer liber
Câteva centre istorice din ţară mai au acum un stil şi o identitate. Cele mai multe sunt un amestec de fantome ale trecutului şi proiecţii ale viitorului. Marile orașe ale României pierd milioane de euro în fiecare an pentru că nu își valorifică istoria. Iar Capitala țării este poate cel mai bun exemplu negativ. Bucureștiul are un centru vechi care se vrea un pol al restaurantelor și al magazinelor, un mall în aer liber. Specialiștii spun însă că, deocamdată, dezvoltarea zonei se face haotic, fără o viziune comună a autorităților și a oamenilor de afaceri.
Clădiri cu bulină lângă bijuterii arhitecturale restaurate sau construcţii din sticlă. Un amestec din care Centrul Vechi din Bucureşti ar avea de câştigat, dacă ar şti să-şi vândă mai bine istoria de peste patru secole.
„Eu nu descopăr o strategie integrată, care să spună: ok, nu avem nevoie doar de baruri şi de cluburi, avem nevoie şi de retail, trebuie să avem broşura Centrului Vechi, trebuie să avem harta Centrului Vechi, trebuie să avem câteva puncte de informare turistică”, spune Dragoş Anastasiu, patronul unei companii de turism.
„Este o zonă părăsită de autorităţi şi este foarte riscant să deschizi un business acolo, adică e cea mai riscantă zonă”, spune Dragoş Vîlceanu, preşedintele Asociaţiei Brokerilor Imobiliari.
În 2009, zona veche a Capitalei era animată doar de 35 de localuri. Acum, pe străduţele Centrului Istoric se îngrămădesc 200 de restaurante, baruri, cluburi, teatre, hoteluri şi magazine pentru care lucrează direct şi indirect 25.000 de oameni.
Cam 3 milioane de euro ajung lunar în buget din contribuţiile celor care fac afaceri aici. Pe hârtie, peste 200 de milioane de euro sunt încasate, anual, de patronii din zonă. Dar şi cheltuielile pentru pornirea unei afaceri aici sunt mult mai mari.
„Prefer să ne desfăşurăm activitatea în locaţiile istorice pentru că ele au farmec, o căldură aparte şi clienţii noştri se simt foarte bine în aceste clădiri”, spune Dragoş Petrescu, Organizaţia Patronală a Hotelurilor şi Restaurantelor.
Spre deosebire de centrele istorice din Occident, cel bucureştean este încă ocolit de investitori. Şi de aici potenţialul pierdut. Asta înseamnă bani în minus atât pentru patroni, cât şi la bugetul local şi de stat.
„Este mult mai simplu să deschizi într-un mall, de exemplu, unde cineva gestionează întreaga activitate şi are grijă să-ţi asigure fluxul de public, pe când în centrul vechi în orice moment te poţi trezi că cineva ia o decizie în defavoarea ta”, adaugă Dragoş Vîlceanu.
Şi asta se vede în statistici: cel mai vizitat mall din Bucureşti are 50.000 de vizitatori zilnic, adică numărul de turişti care trec într-o lună prin centrul vechi.
O soluţie pentru creşterea economică a zonei, spun specialiştii, ar fi ca zona veche a Bucureştiului să aibă o administrare specială, iar o parte din banii strânşi din impozite să ajungă într-un fond special pentru promovare turistică.
„Centrul vechi ar putea fi un punct de atracţie pentru retaileri, care după cum ştim - cu ani în urmă - s-au fixat pe o arteră, pe Calea Victoriei, nu foarte circulată pietonal, iar dacă vii cu maşina nu prea ai unde să parchezi, de când a venit criza, ei au renunţat la acele magazine, unde plăteau să zicem 120 de euro pe metru pătrat pe lună, s-au mutat în marile centre comerciale, unde plăteau chirie de 50-60 de euro mp”, spune Ion Radu Zilişteanu, doctor în economie.
Afacerile de pe Calea Victoriei au potenţial. Acum sunt estimate la 15 milioane de euro pe an, dar creşterea lor depinde de restaurarea clădirilor lăsate în paragină. Şi asta pentru că puţini comercianţi sunt dispuşi să plătească şi o chirie mare, şi bani pentru restaurare.
Aşa se face că imaginea de pe marele bulevard este dezolantă pe alocuri. Repere precum Casa Vernescu, Casa Hristu, Academia Română, Magazinul Victoria, Palatul Regal şi Biblioteca Centrală Universitară se învecinează cu clădiri restaurate doar parţial sau abandonate de tot.
La Galaţi, o stradă care era pe vremuri comparată cu Calea Victoriei are aceleaşi probleme ca artera bucureşteană. Pe Strada Domnească, clădirile istorice sunt lăsate de izbelişte. Prea puţine au fost renovate de curând de investitori privaţi. Un exemplu pozitiv este o casă construită de grecul Aristide Serfioti în 1867.
„Era fără acoperiş, fără ferestre, ningea la parter, elementele decorative de pe faţade erau distruse în proporţie de 50 la sută”, spune Marcel Capriş, proprietarul casei Serfioti.
Casa a fost transformată în restaurant, iar proprietarul localului şi-ar dori ca toate clădirile de pe Calea Domnească să-şi recapete strălucirea.
„Putem accesa bani europeni, să punem în valoare acest centru istoric, să-l vitalizăm, pentru că altfel nu se poate. Putem spune câteva milioane de euro îi pierde municipalitatea în fiecare an”, mai spune Marcel Capriş.
La Oradea, municipalitatea propune soluţii pentru schimbarea la faţă a centrului vechi - prin scutiri de taxe, dar şi prin credite fără dobândă date proprietarilor care vor să renoveze faţadele.
„Acea dobândă ce nu se încasează se amortizează indirect prin impozitele pe salariile celor care lucrează în afaceri generate de un centru istoric pus la punct”, afirmă Ilie Bolojan, primarul municipiului Oradea.
„Există o perspectivă dramatică: o bună parte din spațiile centrale, din zonele imediat învecinate străzilor principale sunt nefolosite, sunt oferite spre închiriere de ani de zile şi se distrug de la an la an, deci una peste alta, în domeniul comerţului, traficul contează”, spune Dacian Palladi, analist financiar.
Deşi multe clădiri din Oradea au fost restaurate, mai sunt încă zeci de monumente istorice care au nevoie de reparaţii.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
