România cu încetinitorul. Căldura și apa caldă, de la confort la coșmar
Încălzirea este cea mai mare problemă a României. O zic la unison consumatorii, politicienii şi directorii companiilor de stat. O treime din leafa celor care locuiesc la bloc se duce lunar la întreţinere.
Facturile au crescut în doar câţiva ani de trei ori. Banii se pierd pe drum, prin ţevile vechi şi sparte, care fac să tremure cartiere întregi.
Un exemplu evident în care putem spune că banii bucureştenilor se duc pe apa Sâmbetei. Discuție la telefon cu RADET:
Reporter: Ce fel de avarie este?
Reprezentant RADET: O conductă principală care merge de la CET către punctele termice...
Reporter: Ar putea fi un cartier afectat sau mai multe?
Reprezentant RADET: Da...sunt mai multe puncte termice afectate, mai multe blocuri. Spitalul Victor Gomoiu și bazinele de înot de la Lia Manoliu sunt afectate.
„Nu poți să faci minuni fără bani, cu muncitori care încropesc materiale din te miri ce și care fac sacrificii să meargă eventual cu transportul în comun cu aparatul de sudură”, spune Mihai Mereuță, președintele Ligii Asociațiilor de Proprietari „Habitat”.
„De la 1 ianuarie 2016, e posibil să (... ) avem probleme în furnizarea agentului termic. Datorită constrângerilor de mediu, nu o să mai avem dreptul să funcționăm cu anumite echipamente pe care astăzi ne bazăm. Nu mai avem derogare, nu mai avem nimic. Este un termen limită”, avertiza Gabriel Ignat, directorul general al Elcen București.
Nicio instituţie nu face eforturi prea mari. Un somn bun în maşina de intervenţii şi nepăsarea edililor pentru finanţarea încălzirii definesc tabloul unui sistem care se apropie de colaps.
Specialiști: Sistemul corupt aduce pierderi
Lanţul slăbiciunilor din termoficare are mai multe verigi care stau să se rupă: în primul rând, producătorii apei calde nu au bani de investiţii. Nu-şi mai pot plăti furnizorii de gaze şi păcură, iar pierderile din reţeaua de distribuţie cresc odată cu lipsa banilor virați de primării.
„Elcen-ul poate ajunge în situaţia să nu-şi mai poată plăti gazul. Suntem în situaţia asta chiar acum. Avem de plată 278 milioane de lei pe tot ce înseamnă cantităţi de gaze, transport, distribuţie şi nu avem fondurile suficiente ca să le plătim”, spune Gabriel Ignat, director general la Elcen București.
„Din păcate, în România, aceste CET-uri nu au fost și nu sunt administrate cum trebuie: fac pierderi (...) unii dintre ei au construit terenuri de fotbal sau de sport în loc să investească în eficiența energetică. Se cumpără mașini în loc să se investească în modernizarea cazanelor, de exemplu”, arată Răzvan Nicolescu, fostul ministru al Energiei.
„Când veţi găsi proiecte amânate, le veţi găsi amânate sub pretextul nepriceperii, sub pretextul inoportunității în piață, dar motivul real ar putea fi că încă nu s-a decis (...) către cine să meargă respectiva tranzacție. Deci există corupție!”, spune fostul șef al Oficiului pentru Privatizări, Remus Vulpescu.
Primăriile contribuie decisiv la acest blocaj financiar. Edilii taie preţurile pentru facturile consumatorilor, însă nu plătesc efectiv această subvenţie şi CET-urilor. Cele mai mari termocentrale din ţară primesc maximum 60 la sută din banii care le sunt datoraţi.
„Acoperim în continuare și încercăm să facem eforturi, Dumnezeu știe cum!”, recunoaște Sorin Oprescu, primarul Capitalei.
Pierderile de căldură sunt 50% din costuri
Poate cea mai mare problemă pe acest lanţ este chiar legislația haotică.
Locatarilor li s-a permis să-şi instaleze sisteme de încălzire diferite în acelaşi imobil. Acest lucru înlesneşte răcirea pereţilor blocurilor. Temperatura din calorifere scade în acelaşi ritm cu creşterea facturilor.
Digi24 a filmat un astfel de exemplu într-un bloc care este construit chiar lângă un punct termic.
Vina este şi a proprietarilor, spun specialiştii.
„Unele (blocuri) s-au debranșat total, unele sunt centrale individuale, unele vor să se rebranșeze..trebuie pusă ordine”, spune Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei.
„Să alegem odată! Cine? Guvernul? Este autoritatea locală? E un anumit minister? Este primul-ministru? Este ANRE-ul? Cine este? Sunt mulți responsabili și nimeni de fapt care decide”, declară Gabriel Ignat, director general al Elcen București.
„Partea de căldură care, atenție, consumă 40% din resursele energetice ale României!”, atrage atenția Cristian Pârvan, secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri.
Pierderile de căldură din pereţi, prin conductele neizolate, pot ajunge şi la 50% din costurile totale.
Cătălin Bălan, reporter Digi24: Iată diferența între un bloc nereabilitat și unul reabilitat. Cel reabilitat termic nu pierde mai deloc căldură. Jumătatea dreaptă a acestui ecran este de culoare albastră, iar jumătatea stângă galben spre roșu aprins. Ceea ce înseamnă că în partea stângă, unde blocul care se vede în fața noastră, este nereabilitat, înseamnă că foarte multă căldură din interior trece în mediul exterior.
„Vreau să văd strategia energetică, să o batem în cuie pe 25 de ani (...)ajunge haosul și să ne certăm între noi, ne încăierăm în blocuri că unul e cu un sistem de încălzire, altul cu alt sistem!”, spune Mihai Mereuță.
Dacă un perete dintre apartamente are 20,8 grade înseamnă că dincolo este foarte rece. Când în apartament e frig, dar facturile sunt de peste 300 de lei pe lună la o locuință de două camere înseamnă că undeva pe drum banii se scurg în adevărate găuri negre.
Atunci când afară sunt sub 0 grade, apa caldă care pleacă din termocentrală are temperatura de peste 100 de grade. La ce temperatură ajunge ea în apartamentele noastre?
„Din cauza unor spărturi mai mici sau mai mari, se scurg în canalizare și vedem ceea ce vedem. Din punctul de vedere al producătorului, această apă trebuie completată la centrală. Așa-zisa apă de adaos. Adică, dacă noi vehiculăm 24.000 de tone de apă în timpul iernii, aproximativ 900 de tone este apă de adaos”, explică Emilian Mateescu, director tehnic la Elcen.
Agentul termic se pierde pe conducte
4% din agentul termic se pierde pe marile conducte, până în punctele termice dintre blocuri. E de patru ori mai mult decât în ţările vecine, spun directorii CET-urilor.
„În zona punctelor termice și a conductelor de distribuție, cel puțin 15-20 de grade apar ca pierdere.
Suportarea nu o face altcineva decât consumatorul final, adică cetățeanul”, recunoaște Emilian Mateescu, director tehnic la Elcen.
De la punctele termice până în apartamente, apa caldă mai trece un hop: conductele de la subsolul blocurilor. Situaţia este identică în toată ţara, din Timişoara până la Craiova.
„Temperatura de intrare a agentului termic este de 83 de grade, iar pe partea de secundar de 48,8 grade”, arată Cristian Heredea, director de distribuție la Colterm. „În general sunt subsoluri insalubre sau sunt imobile care nu au aceste subsoluri tehnice. Atunci aceste contoare sunt montate în cămin, unde apare condensul și atunci apar problemele pe partea de contorizare”, explică specialistul.
Cătălin Bălan, reporter Digi24: „Este ora 6 și jumătate dimineața și pe o stradă din București aflăm răspunsul la întrebarea: de ce trec minute bune pâna când apa caldă ajunge în apartamentele bucureștenilor?
Prin sute de guri de canalizare ca aceasta se pierde căldura pentru că în interior conductele sunt prost izolate”.
„Așteptăm până se duce toată apa de pe coloana respectivă, se scurge și o înlocuiește cea caldă pe cea rece”, explică Dan Cazacu, administrator de bloc.
Cătălin Bălan, reporter Digi24: „Suntem într-un apartament situat la etajul 7 într-un bloc din București. Vom încerca să vedem în cât timp se încălzește apa caldă la acest etaj și pentru asta vom folosi acest aparat. Sonda o vom pune sub jetul de apă pentru a vedea în cât timp apa ajunge la 40 de grade, așa cum este normal să fie. După minute bune, apa ajunge abia la temperatura camerei. Este călduță în acest moment. Abia acum ajunge la temperatura ambientală de 24 de grade”.
Toți acești litri de apă îi plătim ca apă caldă, deși ea este rece și nu o putem folosi.
Scumpiri de peste 200% la încălzire
Potrivit INS, în ultimii cinci ani, costul gigacaloriei a crescut în România cu peste 40%. Sunt orașe unde acesta s-a triplat din anul 2009 încoace, așa cum s-a întâmplat la Constanța. Aproape dublu plătesc și ploieștenii. Iar la Craiova, Galați, Iași și Timișoara, prețurile au urcat cu peste 50 de procente. Bucureștenii vor plăti de la 1 martie 186 de lei pentru gigacalorie, față de 170, cât a fost în ultimii patru ani.
Nici bucureştenii nu trebuie să se aştepte ca situaţia să continue, spune şeful Elcen.
„Auziți? Și ce vreți? Să pună borduri? Mai bine să subvenționeze gigacaloria! Deci să ne lase cu palmierii și cu nebunii și să contribuie și primăriile de sector!”, cere Mihai Mereuță, președintele Ligii Asociațiilor de Proprietari Habitat.
Cum stau lucrurile în Europa
Vecinii unguri, de exemplu, beneficiază din 2012 de facturi reduse la utilități. Statul a preluat în mare parte firmele care se ocupă cu producția și distribuția de gaz, curent și apă potabilă. Așa că facturile au scăzut cu până la 50%.
Alexandru Peter s-a mutat din Arad în Szeged în urmă cu 10 ani. Căldura și apa caldă îl costă echivalentul a 140 de lei lunar.
Pentru românii din Spania, întreținerea este mult sub 10% din venitul pe o lună. Sunt în jur de 110 euro pe lună: apa, curent, electricitate, gaz și întreținerea scării, comunelor.
Marea debranșare din România
Realitatea din România ne trimite în afara Europei. În zeci de orașe din toată țara, robinetul de apă caldă a devenit piesă de mobilier. Oamenii cară lemne pentru soba din apartament, iar cartierele peste care se ridică sute de burlane par adevărate uzine. În Orșova, doar buteliile de gaz sunt o alternativă, iar vechea termocentrală a devenit o ruină în ultimii 15 ani.
„Este o situație care nu se rezolvă și nu îmi permit să mint populația”, spune primarul orașului Orșova, Ion Manea.
Nici situațiile tragi-comice nu puteau lipsi. La Gura Humorului, Primăria va plăti încă 15 ani pentru o centrală pe care nu o folosește nimeni. Sătui să stea în frig, oamenii s-au debranșat.
Primăria nu a reuşit să convingă mai mult de 200 de familii să revină la sistemul centralizat de încălzire, iar clădirea şi echipamentele care au costat 11 milioane de euro sunt în conservare de mai bine de patru ani. Administraţia publică însă plăteşte în continuare rate pentru o investiţie inutilă.
„Se apropie binișor de 60% din bugetul nostru total”, spune Marius Ursaciuc, primarul din Gura Humorului.
Aşa s-a întâmplat şi în Făgăraş, acolo unde oamenii s-au debranşat până când investiţia de 14 milioane de euro finanţată parţial de Guvern a fost gata, în anul 2003.
În România sunt 8,5 milioane de locuințe și majoritatea se încălzesc cu lemne.
Doar 3,7 milioane sunt racordate la sistemul centralizat sau au încălzire cu gaze naturale. În anii 2000, a început marea debranșare. Peste 1 milion de consumatori au renunțat la dependenţa de CET- urile vechi şi costisitoare.
În plus, majoritatea caselor construite în ultimii 15 ani au fost gândite tot cu centrale proprii cu gaz.
Pentru cei care nu s-au debranşat, problemele se țin lanţ din anii 2000, de când cele peste 100 de termocentrale din ţară au trecut în administrarea primăriilor sau au fost privatizate. O parte au rămas în subordinea Guvernului. Câteva zeci au falimentat sau au devenit ruine. Din păcate, în România nu vom putea vorbi niciodată de confort cât timp vom mai aştepta în fiecare an cu teamă venirea iernii.
În România sunt 8,5 milioane de locuinţe:
- 4,75 milioane se încălzesc cu lemne
- 2,35 milioane încălzire cu gaze naturale
- 1,4 milioane în sistem centralizat.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
