România a luptat de partea Germaniei naziste pentru a recupera Basarabia și Bucovina

Ambasadorul Ucrainei la București, la 1.000 de zile de la război: Nu putem lăsa Rusia să ajungă la granița României, la gurile Dunării

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Pentru Germania nazistă, România însemna una dintre cele mai importante surse de petrol şi de cereale. Aşa că Hitler avea tot interesul să-și păstreze furnizorul. Se afla în plin război mondial şi ştia că Germania nu avea resurse pentru o confruntare îndelungată. Stăpânirea câmpurilor petrolifere româneşti era o condiţie pentru aprovizionarea Reich-ului.

De partea cealaltă, România avea un interes care ținea de ființa națională: recuperarea Basarabiei şi a Bucovinei.

„România a intrat război în 1941 ca aliată a Germaniei ca să recucerească Basarabia şi Bucovina, cedate de înţelegerea dintre Hitler şi Stalin, aşa numitul pact Molotov-Ribbentrop din 1939, care a sacrificat Polonia”, explică Mihai Dimitrie Sturdza, istoric.

„Alianţa noastră cu Germania nu era o alianţă politică, era o alianţă militară, noi luptam împreună împotriva pericolului pe care îl consideram noi, pericolul dintotdeauna, pericolului sovietic. Germania devenise supremă, avea aproape întreg continentul în mâinile ei, unii de voie, alţii de nevoie”, spune Mircea Carp, jurnalist.

În primele opt luni de război, România a asigurat 94% din importurile de petrol ale Germaniei. Serviciile erau însă reciproc avantajoase. Germania se obliga să ne livreze material de război, iar noi îi furnizam cereale, 85.000 de vagoane anual între 1941 şi 1944. În plus, nemţii plăteau echitabil tot ce venea din România. Astfel, în 1944 stocul de aur al BNR crescuse cu 11 vagoane de aur, din care 8,5 veneau din Germania. La sfârşitul anilor 40, România şi-a dublat rezerva de aur a Băncii Naţionale.

Mareșalul Ion Antonescu a impus reguli ferme în raporturile economice, aşa că România şi Germania au fost parteneri egali. Ţara noastră exporta numai după ce erau satisfăcute nevoile interne. Iar din împrumuturile acordate de Germania fără niciun gaj, România a putut investi în agricultură, în industrie şi în modernizarea transportului feroviar. În plus, România a reuşit să nu înstrăineze nicio proprietate şi să păstreze conducerea întreprinderilor.

Când Hitler decide să-l atace pe Stalin, România capătă o însemnătate şi mai mare: devine o bază de atac împotriva Uniunii Sovietice.

„Armata română greu s-ar fi putut împotrivi forțelor ăstora care o înconjurau, și mai puțin Germaniei, care era stăpâna Europei, practic, s-a aliat cu Germania și a dobândit o simpatie din partea populației românești în momentul când a intrat în război împotriva Uniunii Sovietice”, spune Dinu Zamfirescu, preşedintele Consiliului Ştiinţific al IICCMER.

Pe teritoriul României, armata germană s-a comportat ca un aliat, şi nu ca un cuceritor. „Dacă germanii plăteau atunci când luau raţa din curtea unui om sau un pahar cu vin, sovieticii întâi trăgeau cu puşca. Dacă aveau nevoie de bani, mergeau cu automatul la ghişeu şi ziceau Dă-mi banii. Sovieticii au avut un comportament generat de nivelul lor precar de cultură. În marea lor majoritate erau analfabeţi”, subliniază Constantin Hlihor, istoric.

Fidel alianţei cu Hitler, după recuperarea teritoriilor istorice Ion Antonescu a luptat în continuare alături de Germania, pe teritoriul URSS. „Mareşalul Antonescu a mers mai departe decât trebuia şi a împins armata română până la catastrofa de la cotul Donului şi mai târziu catastrofa de la Stalingrad, o alianţă cu Germania din care aproape că nu mai puteam să ieşim, pentru că eram angrenaţi şi militar, şi politic”, spune Mircea Carp.

Înfrângerile de pe frontul sovietic au făcut din ce în ce mai evidentă ieşirea din alianţa cu Germania nazistă, la 23 august 1944. La sfârşitul războiului, armata română pierduse peste 620.000 de soldati, dintre care peste 71.000 erau morţi, peste 240.000 răniţi şi peste 309.000 au fost luați prizonieri de război.

Plecate la luptă de partea Germaniei naziste pentru a recupera teritoriile istorice, armatele române au fost decimate departe, în inima Uniunii Sovietice. Dupa întoarcerea armelor, speranţa revenirii la un regim democratic a fost repede spulberată: trupele sovietice nu au uitat alianța noastră cu Germania și au instalat regimul comunist, care avea să schimbe România pentru totdeauna.