Palatul Roznovanu este un monument de arhitectură reperezentativ pentru Iaşi. Până în 1891 când a fost vândut statului, palatul a servit drept reședință familiei Rosetti - Roznovanu, cea mai puternică și mai influentă familie din arena politică a urbei.
„De ziua lui onomastică, Neculai Iordache Roznovanu a inaugurat această casă, care a fost ridicată în mai puțin de doi ani, după desenele arhitecților care au ridicat și mitropolia aflată peste drum”, spune Anca Zota, coordonator Centru de informare turistică Iași.
A devenit în scurt timp centrul lumii mondene o orașului. Boierul Iordache Roznovanu și soția sa, cucoana Marghiolița, organizau cele mai frumoase serate artistice. Iar invitații erau doar nume mari ale vremii.
„Haricleea Darclee a cântat pentru prima dată în sala mare a Palatului Roznovanu, își citea poeziile aici Mihai Eminescu, își interpreta compozițiile George Enescu”, povestește Anca Zota, coordonator Centru de informare turistică Iași.
Familia a stat aici până când palatul a fost înstrainat, în anul 1894. Divorțul soților Rosetti Roznovanu n-a fost privit cu ochi buni de concetățeni, căci divorțul la vremea respectivă nu era onorant. Copiii familiei Roznovanu nu au reușit să păstreze moștenirea, astfel că Vasile Pogor, pe atunci primar al Iașiului, a preluat datoriile pe care familia le avea la bancă în contul cladirii.
Locul a intrat ulterior în istorie.„În acest birou, în acest sediu al Primariei Iași a fost consiliu de război, Guvernul României era aici, în acest sediu avea birou și regele Ferdinand. De aici au plecat toți emisarii pentru a face unirea cu Basarabia, apoi cu Bucovina. Iar după ce a plecat Guvernul în august, apoi s-a făcut manifestarea la Alba Iulia”, explică Gheorghe Nichita, primarul Iașiului.
Din 1944 a devenit sediu al Comitetului Orășenesc de Partid și, din 1970, sediu al Primăriei Iași.
Clădirea a trecut prin două războaie mondiale, dar nu s-a mai păstrat nimic din picturile de pe pereți sau de pe tavan. Singurele elemente originale păstrate sunt marmura de pe jos, coloanele, o balustradă și cele două statuete din bronz de la baza scărilor.
„Valoarea ei rămâne și e un reper urbanistic, arhitectural, stilistic, istoric. E o instituție publică care a suferit mult, mai ales la ultimul etaj, care reclama o restaurare și o refacere a detaliilor, a finisajelor”, explică Dragoș Ciolacu, arhitect Iași.
Bolta Rece, loc de ospăț pentru Eminescu și Creangă
Un alt reper istoric și, azi, turistic al Iașiului este Bolta Rece. Locul de ospăț, construit în stil moldovenesc, ca o casă țărănească, cu prispă a intrat în conștiința publică pentru legătura cu membrii Societății „Junimea”, care l-au ales ca loc de întâlnire pentru liniștea și discreția pe care le oferea.
Ion Creangă și Mihai Eminescu erau clienți fideli, ei stăteau de fiecare dată în același loc, la prima masă de la intrarea în crame. Primeau o bundiță pentru a le ține de cald pentru că erau doar 9 grade Celsius, chiar și în mijlocul verii și serveau vinul în căni de lut.
„Beau vin alb, roșu, se mânca o bucată de branză, un cârnat, o slanină. Pe timpul lui Creangă și lui Eminescu, nu era iluminat cu curent electric, era pe baza de opaiț, cu gaz sau cu ulei”, spune Agape Constantin, reprezentant al restaurantului Bolta Rece.
Renumită și azi pentru mâncarea bună și pentru vinul autentic, Bolta Rece e căutată de turiști și pentru farmecul special al hrubelor.
Coridoarele restaurantului au o lungime de 100-150 de metri lungime, ele sunt niste hrube vechi de peste 500 de ani, de pe timpul lui Ștefan cel Mare. Erau și pe 15 kilometri lungime, începeau de sus, din Copou și mergeau până la Cetățuia, traversau tot orașul cu foarte multe ramificații, aveau ieșiri în mănăstiri, în paduri, erau un refugiu pe timpul războiului.
Localul este chiar la poalele Copoului, pe o stradă care nu întamplător se numește Rece. „Dar era o casă decentă pentru vremea aia și pentru zona aia, pe urmă s-a ridicat, și-a schimbat statutul. Întotdeauna a rămas cu un statut ridicat zonă. Dar au venit alte vremuri, alte mode, case mai ample, mai frumoase, mai moderne”, explică Dragoş Ciolacu, arhitect Iaşi.
La Bolta Rece se mai adună azi doritorii de prietenie și taifas, dar și poeții care speră să prindă o fărâmă din talentul celor demult plecați.