Istoricii spun că numele satului are origini controversate: Lete fiind favorita paşei, sau alte surse spun că ar însemna sălaş de vară. Nici pescuitul nu mai este ce a fost odată, acum singurele îndeletniciri ale localnicilor fiind creşterea animalelor şi agricultura, care nu este foarte înfloritoare din cauza secetei.
Satul este înconjurat de câmpuri întinse, acoperite cu o păşune ideală pentru creşterea vitelor, în vest fiind un canal care indică prezenţa unei vaste depresiuni deltaice, acoperite cu lacuri sau mlaştini.
Ca sa ajungi în Letea, trebuie să faci o plimbare cu barca pe Dunăre prin inima peisajului sălbatic. La capătul călătoriei pe apă, urmează o altă aventură - tractorul amenajat special pentru astfel de drumeții îi poartă pe turiști spre pădurea Letea, un traseu de aproape o oră, pe drumuri improvizate.
Peste 3.000 de cai sălbatici trăiesc în padure. Au fost lasați liberi de localnici, din cauza saraciei, dar și pentru că nu mai sunt în stare să-i îngrijească: media de vârsta în sat este peste 50 de ani, după ce tinerii au plecat în lume.
Patrimoniu mondial, pădurea Letea este unică în Europa datorită lianelor elene care încă mai cresc aici, în sălbăticie.
Rezervația se întinde pe o suprafață de aproape 3.000 de hectare. Cele mai reprezentative sunt speciile de stejar, ulm, frasin, plopul alb, dar sunt întâlnite și o mulțime de plante agățătoare care îi dau un aspect de pădure tropicală. Spre deosebire de temperaturile ridicate de la tropice, aici predominante sunt cele racoroase și uscate.
La câțiva kilometri de pădure, o altă minune a naturii atrage turiști: Lacul Sărat. Chiar dacă adâncimea lui atinge trei metri, sarea transformă lacul într-un loc sigur pentru cei care vor să încerce apa.