POVEŞTILE CREDINŢEI. Doina Hrehoreţ, chirurgul care a donat sânge pentru pacienţi

În cei cincisprezece ani de chirurgie, medicul Doina Hrehoret, de la Spitalul Clinic Fundeni, a adunat peste zece mii de ore în sala de operaţii. Până acum, mii de bolnavi condamnaţi la suferinţă au primit de la ea o nouă şansă la viaţă. Când a fost nevoie, a donat chiar şi sânge pentru pacienţii săi. Nu este un om de fier, ci un doctor care crede, din tot sufletul, că trebuie să-şi ajute semenii, cu dragoste, devotament şi dăruire totală.

„Cred în meserie, cu toată convingerea. Este lucrul care mi l-am dorit dintodeauna, nu am nicio explicaţie de ce. Mi s-a explicat că nu este o meserie pentru o femeie, e o meserie dificilă, presupune să faci multe sacrificii, dar eu am crezut în visul meu şi am mers pe această cale”, spune medicul.

Doina Hrehoreţ duce o luptă permanentă cu moartea. Viaţa pacienţilor se află în mâinile sale. Ca orice om, în momente de cumpănă, a avut nevoie de ajutor. Şi a simţit că l-a primit de undeva...de sus.

„Sunt momente în care nu ştii dacă acel om care e sub mâna ta va scăpa sau nu. Fără să vrei te trezeşti că gândul se duce undeva sus, undeva la Dumnezeu. Îi ceri ajutorul pentru pacient, dar şi pentru tine, şi de multe ori Dumnezeu m-a ajutat”, povesteşte medicul.

Doina Hrehoreţ mai are un crez, un vis neâmplinit: „Cred în familie şi asta este poate suferinţa mea că nu am o familie, dar nu mă simt niciodată singură. Faptul că pacienţii mei mă iubesc contează enorm de mult şi îi consider de fapt ca o familie foarte mare”.

Deşi este om, medicul Doina Hrehoreţ dăruieşte viaţă.

„Pentru majoritatea noastră, este ca mama noastră”, spune Nicolae Ionescu, tehnician.

„Pentru mine, doamna doctor Doina Hrehoreţ este un înger”, consideră şi Dumitru Mitarel, pensionar medical.

O părere similară are şi Valeriu Ioniţă, fost arbitru internaţional de fotbal: „Pe mine, doamna Hrehoreţ m-a surprins atât prin profesionalism, cât mai ales prin bunătate, omenie. Este o drăguţă”.

Uneori, medicul Hrehoreţ devine... „pacientul” Hrehoreţ: „De multe ori, pacienţii ajung să aibă ei grijă de mine. Vin şi îmi aduc de mâncare, pentru că ştiu că nu ajung să mănânc, mă trimit acasă şi îmi spun că trebuie să mă şi odihnesc, să dorm, să am grija de mine pentru că ei au în continuare nevoie de mine şi e un sentiment foarte plăcut”.

Credinţa că şi-a făcut datoria faţă de fiecare pacient îi dă putere să continue într-o meserie în care graniţă dintre viaţă şi moarte este invizibilă.

CiteșteAICIși alte povești ale credinței!