Poveștile credinței. Comoara de la Muzeul Prima Şcoală Românească este în grija preotului Vasile Oltean de 45 de ani

Campania electorală nu a ajuns în cătunele din munți: „N-am știut”

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

„Dacă am cetit, bine-am socotit şi am aflat că toate tâlcuiesc şi mie toate-mi plăcură! V-am scris cu tiparul, vouă, fraţilor românilor, să vă fie pre învăţătură” - aşa scria Diaconul Coresi în 1559, când tipărea cele dintâi cărţi în limba română. În total au fost 39. La tiparniţa din Şcheii Braşovului, matriţele erau cioplite cu briceagul în lemn dur, de corn. Dura doi-trei ani ca să poată imprima o carte. O istorie strâns legată de Prima Şcoală Românească, zidită în 1495, pe lângă Biserica Sfântu Nicolae.

După 500 de ani, Vasile Olteanu avea să dărâme uşa zidită a podului din turla bisericii şi scotea la lumină tiparniţa, cărţile şi manuscrisele expuse acum la muzeu.

„E un tezaur cu adevărat uimitor pentru cei care vin şi constată că au învăţat doar la şcoală despre ele şi acum le văd în concret. Pentru că sunt adeptul ideii că în muzeu totul trebuie să fie original. Dacă este copie, facsimil, nu mai e muzeu, e sală de sport sau cabinet medical. Deci, într-un muzeu trebuie să stea şi să fie aşezate, pentru cei ce vin, din respect, faţă de turişti, originalele. Şi străinii sunt foarte impresionaţi de lucrurile acestea, pentru că la ei, mai greu ai accesul spre original”, spune profesor preot Vasile Oltean.

Sute de turişti străini vizitează Muzeul Prima Şcoală Românească din Braşov. Sunt surprinşi când descoperă că au drept ghid un vorbitor cu har, pasionat al istoriei şi îndrăgostit de literatura veche. Pentru unele exemplificări, părintele nu ezită să şi cânte.

La Prima Şcoală Românească, Vasile Oltean păstrează cu sfinţenie şase mii de cărţi vechi şi 30.000 de documente. Multe dintre ele sunt unicat. De exemplu, mândria colecţiei este o carte donată bisericii de domnitorul Alexandru Lăpuşneanu în 1561. Cuprinde cele patru evanghelii, cu foiţă de aur, scrisă pe piele de ied nenăscut. Tot aici se află şi prima biblie rusească din lume şi toate bibliile vechi româneşti, pe care nici Academia Română nu le deţine.

„Cel mai vechi document descoperit în 1981 este manualul de şcoală din veacul XI-XII, ceea ce ne permite să spunem că aveam şi şcoală, odată ce aveam manual. Eu zic că pe unde erau potcoave, erau şi ceva cai, deci aveam şi aşa ceva. Ca să nu mai vorbesc de manualele de şcoală din veacul XV, cu învăţături din Ioan Gură de Aur, Ioan Cantacuzino, Neagoe Basarab. Sunt cărţile de învăţătură care se foloseau la şcoala noastră şi le avem”, mai spune preotul Vasile Oltean.

Sunt doar câteva dintre comorile pe care, din păcate, România nu prea înţelege că le are. Nu ştim când va ajunge statul român la acel nivel de dezvoltare în care cultura să aibă prioritate. Ştim însă că Prima Şcoală Românească are porţile deschise zilnic şi că părintele profesor Vasile Oltean este acolo, cu mintea, cu sufletul, cu zâmbetul. Pregătit să povestească pe îndelete despre izvoarele spiritualităţii româneşti din Şcheii Braşovului.