Politica externă a lui Trump, un mare salt în necunoscut

Politica externă a președintelui ales al Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, se prezintă ca un mare salt în necunoscut, dat fiind că declarațiile din campanie ale miliardarului au fost neclare, brutale și contradictorii, informează Agerpres.

„Vreau să fiu imprevizibil, a afirmat Trump, în singurul său discurs de politică externă în aprilie.

Secretarul de stat John Kerry a promis o tranziție lină cu viitoarea administrație. „Trebuie să-i ajutăm cât mai mult posibil, fără a pierde din vedere problemele majore cu care ne confruntăm”, a adăugat el.

Experții stabilesc o legătură între Donald Trump, total novice în politică, și curentul izolaționist, unul dintre cele două cicluri ale politicii externe a Americii începând din secolul al XIX-lea. Hillary Clinton ar fi fost, în schimb, o președintă mai intervenționistă pe scena internațională.

Sub președinția Trump, „Statele Unite ar putea ieși din rolul lor de lider al ordinii internaționale” occidentale, și-a exprimat temerea înainte de alegeri cercetătorul Thomas Wright de la Brookings. Dacă această „ordine se prăbușește, nimeni nu știe unde vom ajunge și condițiile vor fi probabil atunci reunite pentru un război major”, a scris el luni, pe site centrul său de cercetare.

Pentru Donald Trump, Statele Unite nu mai pot îndeplini rolul de polițist al lumii și trebuie să-și reducă ajutorul internațional.

În campania electorală de 16 luni, candidatul republican a promis să susțină contrariul a ceea ce a promovat președintele Barack Obama: reconcilierea cu Rusia președintelui Vladimir Putin, trimiterea a zeci de mii de soldați în Siria și Irak pentru a distruge gruparea Stat Islamic (ISIS), război comercial cu China, punerea sub semnul întrebării a principiilor NATO și acordurilor internaționale asupra climatului, comerțului liber și programului nuclear iranian.

Donald Trump a lăudat în mod repetat calitățile de lider ale lui Vladimir Putin. Putin, care l-a numit de asemenea pe Trump un „om genial și plin de talent”, a fost primul care l-a felicitat miercuri, exprimându-și speranța pentru relații mai bune ruso-americane, prăbușite la cel mai scăzut nivel de la Războiul Rece.

La rândul său, viitorul președinte al Statelor Unite a considerat de mai multe ori că ar fi bine să aibă o „relație foarte bună” cu șeful de la Kremlin. Dar fără a oferi niciun detaliu asupra modului în care el ar împăca Washingtonul și Moscova.

Nu se știe dacă acest dezgheț americano-rus ar prefigura o cooperare în Siria împotriva grupării SI, în condițiile în care candidatul Trump nu s-a exprimat niciodată în legătură cu acest subiect. Dar el a considerat în octombrie 2015 că loviturile Rusiei în sprijinul aliatului său sirian au fost "pozitive".

Candidatul Trump a variat mult asupra strategiei sale împotriva ISIS. În septembrie 2015, el era adeptul unei așteptări, sugerând că regimul președintelui sirian Bashar al-Assad și jihadiștii trebuie lăsați să se omoare între ei.

Dar în martie, el s-a angajat să distrugă ISIS prin trimiterea a „20.000 până la 30.000” de soldați americani în Siria și Irak.

De asemenea în campanie, Donald Trump a acuzat de multe ori China că îi fură Americii locurile de muncă și a amenințat cu un război comercial împotriva Beijingului.

În legătură cu NATO, cel care va fi învestit la 20 ianuarie 2017 pentru a intra în Casa Albă a provocat, în primăvară, consternare de cealaltă parte a Atlanticului, considerând NATO „învechită” și avertizând că angajamentul Washingtonului față de aliații săi europeni în cazul unei agresiuni ruse depinde de contribuțiile financiare europene făcute Alianței. El a proferat același tip de amenințări în legătură cu alianțele militare istorice ale Statelor Unite cu Japonia și Coreea de Sud.

Pe de altă parte, pentru candidatul Trump încălzirea climatică nu este decât o „farsă”, iar el a vorbit chiar de „anularea” Acordului de la Paris.

Și în numele protecționismului, el a luat la țintă acordul de liber schimb între SUA, Mexic și Canada (NAFTA, 1994) și parteneriatul transpacific (TPP, 2015) între Washington și 11 țări din Asia-Pacific.