PARASCHIVENIA SĂPTĂMÂNII. A murit, dar nu e moartă

„Vreau să te am oriunde-am fost” (Selena), „Faci ce vrei să faci din mine, / Te iubesc, dar nu pe tine” (Issa) şi „ATUNCI când îţi va fi mai greu / Să te gândeşti la mine MEREU” (3 Sud Est) sunt impasuri logice din textele muzicale ale ultimelor decenii. Nu sunt singurele, fireşte. Le pot sta alături, demne şi făloase, alte câteva încordări neuronale neduse la capăt cum se cuvine: „Ne place locul din faţă, / Cine vede, toţi îngheaţă” (Sorin Copilul de Aur), „Dar uneori e ciudat, / Nu mai sunt deştepţi, / Îţi spun că te iubesc / Când nici nu te-aştepţi (A.S.I.A.) sau – fixaţi-vă centurile – „Sânii tăi şi ochii mei / Alintaţi de-atâtea ori, / Când nu te lăsam s-adormi, / E prea târziu, / Nici nu mai ştiu / De când nu te-am mai văzut, / Doar la meciuri mă mai uit” (Verso). După cum se vede, e veselie mare în muzica mică. Însă asta nu înseamnă că televizorul degajă melancolie sau spleen. Prima reacţie în faţa produsului televizual e de multe ori stupoarea, cu sau fără frecat la ochi.

Aceeaşi reacţie o vor fi avut, fără îndoială, şi telespectatorii fideli ai postului RTV când li s-a comunicat că a murit Monica Tatoiu. Mărturisesc că m-am clătinat la rându-mi. Nu de alta, dar prin dispariţia acestui om părerologia românească îşi pierdea vârful de lance. Tatoiu se numără printre puţinele figuri publice ale tranziţiei care pot emite opinii despre absolut orice: dispariţia micozelor, castrarea chimică, factorii care provoacă miopia diavolului tasmanian, patristică, tantrism, acceleratorul de particule, muşchiul cvadriceps, semafoarele din capitala regatului Lesotho, construcţia goeletelor, excreţia la suricate, constanta lui Planck, dispunerea tactică 4-2-3-1, producţia de biscuiţi săraţi din Surinam şi ritualurile amoroase ale aztecilor. Nu există întrebare în faţa căreia Monica Tatoiu să răspundă prin „nu ştiu”. Or, să rămâi fără aşa ceva înseamnă să ai parte de o întristătoare sărăcire a patrimoniului.

Nu trebuie pierdut din vedere că RTV îşi începe fiecare oră de program informativ sub sloganul „Locul 1 la ştiri”. Iar ediţia postprandială în care a apărut povestea cu Monica Tatoiu n-a făcut decât să confirme deviza. Privitorii s-au bucurat de ştiri una şi una, care mai de care mai importantă. Din sumar: a) regele manelelor s-a împăcat cu împăratul manelelor la o nuntă unde primul a fost naş, iar al doilea a fost chemat să cânte (nu se suflă o vorbă despre preşedintele manelelor, ceea ce e de neacceptat într-o republică); b) un septuagenar a atacat o angajată a unei case de amanet şi a fost prins de patron; c) o fetiţă violată şi ucisă va fi deshumată, din cauza prelevării incorecte a probelor; d) într-un magazin unde se vindea brânză la un preţ promoţional s-a creat o isterie generală, urmată de încăierări şi înjurături (sigur, reacţia firească în faţa acestei ştiri ar fi „Mare brânză”). În tot acest timp, ba chiar şi înainte de difuzarea calupului de ştiri şi telemea, pe burtieră s-a putut citi următorul text: „Moartea Monicăi Tatoiu, scandal de proporţii: ce se întâmplă la casa afaceristei, transmisiune în exclusivitate”.

Ce înţelege omul din acest enunţ? De bună seamă, că Monica Tatoiu s-a săvârşit dintre cei vii şi că în jurul corpului ei neînsufleţit (şi, Dumnezeule mare, mut) au loc tot felul de manifestări nelalocul lor: i se cotrobăie prin garderobă, i se vandalizează curtea, i se fură din bijuterii, i se ia câinele la şuturi etc. Până să înceapă exclusivitatea anunţată, te duci repede şi cauţi informaţii suplimentare. Intri pe site-urile ziarelor şi pe pagina de Facebook a Monicăi Tatoiu, suni pe cineva din presă pe care-l cunoşti, scanezi fluxurile agenţiilor de ştiri. Nu găseşti nimic şi îţi trece prin cap un gând caraghios: dornică de audienţă cu orice preţ, RTV are de gând să ţină vestea pe burtieră 24 de ore pe zi atât cât va fi nevoie. Adică până la decesul doamnei, chiar dacă pentru asta va trebui să aştepte 15, 23 sau 37 de ani. Lucrătura are ceva kafkian, dar de la RTV te aştepţi la orice. Postul ăsta, nu altul, a anunţat că preşedintele Iohannis cere guvernului amnistie şi graţiere, când bietul om venise la guvern ca să se asigure că aceste două lucruri NU aveau să fie livrate.

Într-un târziu, misterul se dezleagă. Cea care infirmă vestea morţii este, bineînţeles, defuncta în persoană. Instalată sub o umbrelă din grădina casei, aşezată pe un scaun şi având sub nas microfonul cu însemnele RTV, Monica Tatoiu îşi dezminte decesul şi, prin asta, le readuce unora în minte cuvintele lui Mark Twain: „Se pare că ştirea morţii mele a fost întru câtva exagerată”. Dar partea frumoasă abia acum vine. Monica Tatoiu repetă dezminţirea, jură că e vie şi nevătămată şi intră în dialog cu prezentatorul ştirilor RTV, Radu Şerbănescu. De unde până atunci afişase o cumpătare britanică şi mimase tristeţea care se cuvine să ne înece pe toţi în faţa dramei, din secunda când îşi ia ochii de pe prompter şi se trezeşte partener de dialog, prezentatorul se dă peste cap şi, indignat din cale-afară, purcede să le frece ridichea scornitorilor şi distribuitorilor de ştiri false. Dacă tot e pus pe făcut dreptate, Radu Şerbănescu înfierează şi goana după click-bait-uri, neuitând să întrebe cătrănit-retoric: „Dar chiar nu mai există bun-simţ? Chiar nu se pot reglementa lucrurile astea?”

Nu doar bunul-simţ e marfă rară la RTV, ci şi simţul măsurii. Cu o detaşare paralizantă, Radu Şerbănescu se comportă ca şi cum n-ar avea nicio legătură cu textul de pe burtieră. Nu el l-a scris, nu el a vorbit despre situaţia Monicăi Tatoiu. Alţii au făcut-o: masonii, cavalerii de la Malta, populaţia Mayoruna din bazinul Amazonului sau poate chiar Laura Codruţa Kövesi, împinsă de la spate cu un braţ de Klaus Iohannis şi cu celălalt de George Soros, prin fiul său, Dacian Cioloş. Victimă a schizofreniei, a dedublării inconştiente sau a fugii de sine, Şerbănescu îi acuză pe alţii pentru ce face el însuşi. Spectaculoasă probă de tupeu! Faptul că veştejeşti ştirile false în timp ce laşi pe ecran, timp de aproape o oră, o ştire falsă nu trădează doar carenţe de memorie, ci în primul rând de caracter şi decenţă.

Ne rămâne să ne bucurăm pur şi simplu că Monica Tatoiu e teafără şi gata să emită noi păreri pe teme de n’importe quoi. Pentru Radu Şerbănescu şi colegii care l-au ajutat să monteze mizeria de miercuri după-amiază, o propunere în vederea următoarelor ediţii ale ştirilor RTV: leucemia Andreei Creţulescu, SIDA lui Victor Ciutacu, cancerul Cristinei Şincai şi hepatita C a lui Sebastian Ghiţă. Sigur, cu exclusivităţi, cu „scandaluri de proporţii” şi cu toate ingredientele minciunii. Curaj, Radu Şerbănescu! Yes, you can!