Adrian Păcurariu, student: „Mă leagă amintirile. Aici m-am născut, aici am copilărit, aici mi-am făcut studiile, până am terminat liceul. Mă leagă Mănăstirea Sfânta Ana, mă leagă Biserica Catolică de-aici, din oraş”.
Adrian din Orşova e student în Timişoara. S-ar întoarce acasă, dar ştie chiar şi el că e o utopie. Vede că locul e pur şi simplu mort.
Adrian Păcurariu: „Dacă va fi o oportunitate în Timişoara, voi rămâne acolo. Dacă va fi o oportunitate în altă ţară, cu siguranţă, voi pleca. M-am gândit şi la faptul să mă întorc acasă, în Orşova. În momentul de faţă, aş putea spune că nu am unde să revin acasă, pentru a lucra”.
Părinţii acestor tineri s-au resemnat. Ani la rând, au tot crezut ca viaţa li se va schimba. Că ţara li se va schimba. Când au ajuns la concluzia că aşteaptă în zadar, s-au aventurat şi-au plecat care-ncotro prin lume. Cine n-a avut curajul acesta - pentru mulţi nebunesc - a rămas acasă, îngropat în amintiri din vremurile în care totul era altfel. Când lucrau la Şantierul Naval, la mină sau la ţesătorie. Aveau serviciu şi câştigau cam cât le trebuia. Se temeau de ce vorbesc cu vecinii, cu colegii, unii chiar şi cu rudele, dar nu se temeau că rămân fără slujbă.
Constantin Negulescu, viceprimarul municipiului Orşova: „A dispărut activitatea de la Întreprinderea Minieră în totalitate, a dispărut în totalitate şi s-a închis Ţesătoria Orşova, a dispărut Cooperativa Cerna, a dispărut Secţia Mecanică. Factorul care a determinat să ajungem în această situaţie este modul în care s-a realizat privatizarea acestor societăţi”.
Acum, e o performanţă uriaşă să-ţi găseşti un loc de muncă în Orşova. În 25 de ani de când s-a schimbat lumea, un singur investitor în oraş. A cumpărat o hală de la fosta ţesătorie şi face subansambluri auto. Şi a angajat 200 de oameni.
Vezi, miroşi, simţi sărăcia din Orşova. Întreţinerea era prea scumpă, aşa că oamenii au înlocuit caloriferele cu sobe. La robinet, apa curge câteva ore pe zi.
Stăpânită de turci, iar mai apoi, de austrieci, Orşova era cândva cosmopolită şi cochetă.
Acum, Orşova se stinge cu fiecare om care fuge de locul în care pare că n-o să se mai întâmple nimic bun niciodată.
Strada principală din Orşova nu doar taie, ci practic rupe oraşul în două. Într-o parte, frumuseţea spectaculoasă a fluviului. Dincolo, tristeţea unei aşezări umane cu care vremurile au fost nemiloase. Singurii care mai reuşesc să vadă doar ce-i frumos sunt copiii.