Ivan Patzaichin este unul dintre cei mai mari sportivi pe care i-a avut vreodată România. Este de şapte ori medaliat cu aur şi argint olimpic, cu peste 40 de titluri de campion național și peste 30 de campion balcanic.
Reporter: Domnule Patzaichin, ne aflăm aici, la Bara Sulina, locul în care Dunărea se varsă în mare. Haideţi să ne povestiţi puţin despre drumul dumneavoastră de la tânărul Ivan, de la copilul Ivan, copilul deltei, care a ajuns un adevărat simbol al României, un campion mondial şi olimpic.
Ivan Patzaichin: Da, ca orice copil visam să devin şi eu cineva pentru că eram conştient că dacă rămân în sat era singura posibilitate să fiu pescar, eventual pescar fruntaş. Cu toată dorinţa mea şi cu tot visul meu de a deveni campion, n-a fost deloc simplu pentru că, contactul meu cu canoea nu a fost deloc fericit. La un moment dat chiar nu mai îndrăzneam să mă mai urc în ea pentru că, în martie să te răstorni de câteva ori pe zi nu era deloc plăcut.
Episoadele acestea, mai nefericite, practic, v-au ambiţionat şi aţi şi pornit cu determinarea aceasta de a deveni campion...
Sigur că da, adică chiar n-a contat nimic, chiar şi atunci când s-a rupt pagaia, nici atunci nu a fost un obstacol pentru că am vrut să demonstrez încă o dată că sunt campion şi asta a contat foarte mult. Delta a fost, în general, un izvor de campioni. Am rămas uimiţi când am văzut că sunt 24 de campioni mondiali şi olimpici, medaliaţi, în comună. Şi am zis: cred că e comună unică din lume la un asemenea nivel de campioni.
Cum era după ce câştigaţi aurul, cum era senzaţia după ce vedeaţi steagul românesc arborat acolo, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului?
Întotdeauna m-am simţit onorat să port tricolorul pe pieptul meu, întotdeauna am fost mândru că sunt român, de fiecare dată am avut senzaţia că sunt român cu adevărat. Chiar la Moscova, unde eu vorbeam limba rusă perfect, la conferinţa de presă am cerut interpret şi foarte mulţi ruşi s-au supărat pe mine şi mi-au zis că tu vorbeşti (limba rusă - n.r.). Da, dar eu sunt român şi reprezint România.
Cum vedeţi dumneavoastră România, astăzi?
România este frumoasă, după mine, România este o ţară frumoasă, oameni deosebiţi şi eu sunt un optimist, dintotdeuna cred că România merge pe drumul cel bun şi cred că o să ajungem să trăim şi bine, sunt convins de lucrul acesta.
Se simte din cum vorbiţi că iubiţi foarte mult şi delta, iubiţi foarte mult şi ţara care v-a format...
Sigur că da, pentru că am ajuns unde am ajuns datorită faptului că am avut oameni deosebiţi în jurul meu, am avut condiţiile bune. Nu extraordinare, dar mi-a permis ca un copil care nici nu ştia mai mult de Tulcea, nici n-am mers mai mult cu trenul, să ajung să devin campion olimpic şi asta cred că contează enorm de mult pentru mine