Cei mai mulţi dintre cei care ne-au scris erau aproape de vârsta majoratului când a izbucnit Revoluţia.
Luminiţa Grecu avea 17 ani şi îşi aduce aminte că după ce a aflat de la mama ei că dictatorul pică a plecat împreună cu cei trei fraţi ai săi la Piaţa Romană, unde s-au alăturat manifestanţilor. Au reuşit să ajungă în Piaţa Universităţii, acolo unde au fost opriţi de militari. Deşi le-au cerut să treacă de partea poporului, Luminiţa spune că soldaţii au început să tragă asupra lor.
Angela avea 18 ani şi îşi dorea foarte tare să iasă în stradă şi să strige "Jos Ceauşescu". S-a certat cu părinţii, iar aceştia i-au interzis să plece din casă. A reuşit să ajungă a două zi în Piaţa Victoriei. Povesteşte cum gloanţele şuierau pe la urechile manifestanţilor şi regretă că sacrificiul celor căzuţi pentru libertate nu a fost pe deplin apreciat.
Şi Marius Crăciunescu a fost martor activ al Revoluţiei. A stat zile şi nopţi la rând în stradă, în bătaia mitralierelor şi a văzut cum prietenii săi cad seceraţi de gloanţe. E revoltat de faptul că cei care au condus apoi ţara nu au recunoscut aşa cum se cuvine curajul lor.
Octavian a fost şi el în stradă. Spune că atunci, era convins că participă la o revoluţie. A asistat la manifestaţiile din Piaţa Palatului. Acum, după 24 de ani spune că a fost un naiv care credea că ţara va avea o soartă mai bună.
Vasile Micula a fost unul dintre cei arestaţi la Timişoara. Îşi aduce aminte că a stat închis trei zile şi trei nopţi în sediul Garnizoanei din Piaţa Libertăţii. E indignat de faptul că nimeni nu a recunoscut implicarea sa în manifestaţiile de la Timişoara şi ar fi dorit să aibă parte de un ajutor pentru ceea ce a făcut în decembrie '89.