Marele viscol din 1954, în imagini. Cum a arătat Bucureștiul în iarna în care troienele de zăpadă au depășit 5 metri înălțime

Oricât de friguroase ar părea iernile din ultimii ani, niciuna nu s-a putut compara până acum cu gerul năprasnic care a lovit România în anul 1954. Marele viscol din 1954 a făcut ca această iarnă să fie consemnată drept cea mai friguroasă din secolul XX. Atunci a fost măsurat cel mai gros strat de zăpadă din istorie, vânt de până la 126 de km/oră în București, precum și temperaturi extrem de scăzute, de până la -25 de grade Celsius.

Articol sustinut de Sensodyne

După o iarnă cu nimic ieșită din comun, la începutul lunii februarie 1954 un ciclon mediteranean care traversa Peninsula Balcanică s-a alimentat cu umiditate deasupra Mării Negre. În momentul în care a intrat pe teritoriul României și a întâlnit un front de aer rece, s-a dezlănțuit urgia. Totul a început cu un vânt puternic și rece și a continuat cu patru reprize de viscol aprig, care a îngropat marile orașe sub troiene de zăpadă înalte chiar și de 5 metri, inclusiv în Capitală.

Imaginile de la acea vreme arată cum oamenii au început să sape tuneluri printre nămeții uriași, pentru a putea ieși din case. Armata și jandarmii au fost detașați pentru a ajuta la îndepărtarea zăpezii de pe liniile de tramvai și de pe șosele, inclusiv cu tancurile.

În doar 24 de ore, pe 3 februarie 1954, la Grivița s-au depus 115,9 litri de zăpadă pe metru pătrat. Însă cel mai gros strat de zăpadă din istoria măsurătorilor a fost înregistrat la Călărași, de 173 centimetri. Troienele se ridicau însă la câțiva metri înălțime și, în unele zone, ajunseseră să acopere casele oamenilor.

Pe lângă lupta cu nămeții și vântul năprasnic, oamenii au avut de îndurat și temperaturi extrem de scăzute, de până la -25 de grade Celsius. Pentru că militarii nu făceau față, la radioul public Consiliul de Miniștri ai Republicii Populare Române transmitea populației să iasă la deszăpezire și să ajute la aprovizionarea cu alimente a celor aflați în zonele izolate de viscol. De asemenea, exista un set de reguli clare despre cum trebuie înlăturată zăpada și unde trebuie depozitată, astfel încât să nu apară inundații masive după topirea ei.

Oamenii își amintesc cum, în doar o zi, viscolul a troienit zăpada de așa manieră încât cei care locuiau la casă s-au trezit că nu puteau deschide nici ușile, nici geamurile, în afară de cele care se deschideau spre interior.

„Nămeţii au acoperit străzile, gardurile, au înfundat curţile, ba, la unele case au ajuns până la streaşină. Pe străzi abia s-au făcut ici - colo pârtii în formă de tranşee, în care oamenii dispar cu totul sau nu li se mai văd decât vârfurile căciulilor", observa, în 5 februarie, scriitorul Pericle Marinescu, potrivit Historia.ro.

„La 3 februarie a început de dimineaţă să ningă cu fulgi imenşi, fără întrerupere, până a doua zi. Când ne-am trezit, în casă era întuneric. Geamurile se deschideau în afară, la fel şi uşile, cu excepţia uneia dintre ele, cea de la bucătărie. Ne-am dat seama că era zăpadă mare pentru că geamurile erau albe şi am încercat să ieşim, dar nu s-au deschis!”, a povestit cercetătorul istoric Dan Antoniu.

Și în prezent, Marele viscol din 1954 rămâne drept cel mai sever din istoria măsurătorilor realizate de Administrația Națională de Meteorologie și, deși au mai existat episoade de vreme geroasă de-a lungul timpului, nicio iarnă nu a mai adus un fenomen atât de extrem din 1954 și până azi.

Articol sustinut de Sensodyne