Lumea Ferentariului e o lume închisă. Odată trecut de graniţele invizibile, zeci de ochi te scanează din cap până în picioare. Aici, orice străin e un intrus. Prima întrebare vine imediat: cine eşti şi ce vrei.
De altfel, pe stradă, în faţa camerei stau doar cei care nu sunt daţi în urmărire. Nu se fereşte însă de microfon Marian, un bărbat care spune încă de la început că a mai dat interviuri şi că e deja celebru în Germania şi America.
„Am şapte nepoţi. Dormim 13 inşi într-o cameră. Dorm pe afară. Şobolani, mizerie, copiii se îmbolnăvesc din săptămână în săptămână. Mergem cu ei la spital”, povestește el.
Aproape toţi stau în locuinţe de 14-15 metri pătraţi. Şi nu sunt singurii locatari.
Zecile de rozătoare care se ascund în subsolurile blocurilor comuniste sunt atrase de gunoaiele aruncate direct de pe geam.
În fiecare dintre cele nouă blocuri din zonă sunt aproape 500 de persoane: zece oameni în fiecare garsonieră. Prea puţini dintre ei muncesc. Majoritatea se bazează pe ajutoare sociale sau pe alocaţiile puţinilor copii care merg la şcoală.
„ Am băiatul de 21 de ani care nu are ce să muncească. Se mai duce şi el o zi, două, trei pe şantier. A muncit şi nu le-a dat bani... Cum e în ziua de azi”, spune Marian.
Cei apţi de muncă se plâng că nimeni nu le întinde o mână de ajutor, dar în acelaşi timp, nu acceptă orice ajutor.
„A pus aici nişte dinastea cu "măcelar". Păi noi suntem oameni de "măcelari"? Să înveţe măcelari? Învaţă şi ei să facă altceva ca meserie, nu de măcelar”, crede Marian.
Oricât ar fi de săraci, romii spun că au mândria lor. Una pe care, în ultimii ani, zeci de organizaţii non-guvernamentale au încercat să o convertească în dorinţa de a fi altfel. Iar cea mai la îndemână soluţie au fost fondurile europene. O resursă atractivă. Din datele oficiale, din 2007 şi până acum Ministerul Fondurilor Europene a atras peste 150 de milioane de euro pentru dezvoltarea comunităţilor rome.
Banii ar fi mers la cele peste 120 de ONG-uri de profil, dar rezultatele s-au lăsat aşteptate. Aşa că, la începutul acestui an, Guvernul a venit cu o idee. Să înfiinţeze propria organizaţie, denumită Proiect Ferentari. Cel care a iniţiat-o: europarlamentarul Damian Drăghici, consilierul lui Victor Ponta pe problemele comunităţii rome.
„Proiectul Ferentari are ca scop o mai bună gestionare a banilor europeni şi a banilor publici prin implementarea unui program pilot”, spune Daniel Vasile, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Romi.
Iniţiativa a trecut de votul Senatului şi al Camerei Deputaţilor, dar a fost respinsă de preşedinţie şi retrimisă pentru analiză. Actul a ajuns pe masa Comisiei de Cultură, care a respins cererea preşedintelui, iar în cele din urmă proiectul a fost votat în forma iniţială. Imediat au apărut şi criticile.
„Aşa ceva e caracteristic Rusiei, e caracteristic unor ţări neconsolidate democratic. Dacă s-ar fi întâmplat în Zimbabwe probabil că nu ar fi fost o ştire. Într-un stat membru al Uniunii Europene să ai Guvernul care controlează o fundaţie presupus neguvernamentală e ceva care vine în contradicţie atât cu Constituţia României, cât şi cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului”, spune Marian Mandache, preşedintele executiv al Asociaţiei „Romani Criss”.
„Activităţile lor se suprapun în mare parte cu ale Agenţiei Naţionale pentru Romi, deci este o treabă pe care Guvernul deja ar fi trebuit să o facă. În plus, este doar posibilitatea de a accesa fonduri destinate societății civile de către o organizaţie care nu este a societăţii civile”, spune și Maria Andreescu, directorul executiv al APADOR-CH.
„Nu cred că este un lucru rău. Din contră, este un lucru benefic mişcării rome. Nu trebuie să vadă fundaţia Ferentari ca şi călcând în picioare Agenţia Naţională pentru Romi. Nicidecum! Putem colabora, putem avea proiecte derulate în parteneriat”, arată, pe de altă parte, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Romi.
Mădălin Voicu, unul dintre senatorii care au votat proiectul, crede că statul este un garant mai bun atunci când vine vorba de gestionarea sumelor dedicate comunităţii rome.
„Eu am cerut tot timpul ca fondurile să fie controlate de către guvern şi nu de ţigani. Parte din aceste fonduri au fost irosite, ca să nu spun deturnate. În altă parte s-au ciordit bani, ca să spunem clar, şi de aia am insistat ca nu organizaţiile rome să gestioneze banii, ci Guvernul”, explică Mădălin Voicu.
„Nu ştiu ce argumente are domnul Mădălin Voicu, dar eu am argumentul Deloitte unde se spune că gestiunea fondurilor europene în perioada respectivă, în 2011, era gestionată, iar proiectele erau atribuite mai degrabă pe linie de partid decât pe competenţă”, spune, în schimb, preşedintele executiv al „Romani Criss”.
Miza pare să fie acum una uriaşă. România are la dispoziţie o sumă considerabilă cu care să dezvolte comunităţile rome.
„Se pare că e vorba de undeva la vreo... în jur de un miliard de euro”, spune Mădălin Voicu.
Oamenii din Ferentari spun însă că sunt sătui de promisiuni.
Fundaţia Ferentari va avea șapte membri în Consiliul Director: câte doi numiţi de Parlament, de Guvern şi de administraţia locală şi unul din partea unui ONG. Proiectul ar urma să funcţioneze pe o perioadă de minimum trei ani şi maximum cinci. Deocamdată, Secretariatul General al Guvernului nu a stabilit bugetul fundaţiei. Dacă va avea succes, proiectul Ferentari ar putea fi extins la nivel naţional, în toate comunităţile în care trăiesc romi.