Imagini document. Povestea inginerului care a salvat 12 biserici condamnate de Nicolae Ceaușescu la distrugere

Campania electorală nu a ajuns în cătunele din munți: „N-am știut”

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

În martie 1977, românii nu ştiau că Nicolae Ceauşescu avea să se folosească de pagubele produse de seism ca să-şi îndeplinească un vis periculos: acela de a oferi României Socialiste un nou Bucureşti, în stil realist socialist.

RĂZVAN THEODORESCU, istoric al culturii: A fost momentul în care am înţeles că Ceauşescu doreşte să-şi pună în aplicare planul său de a face Bucureştiul omului nou.

ALEXANDRU BUDIŞTEANU, arhitect: Când s-a produs cutremurul, brusc el a avut o revelaţie: uite că se poate!

În timp ce românii încă mai căutau printre dărâmături, în ziua de 22 martie 1977, Nicolae Ceauşescu a convocat marea şedinţă de reconstrucţie şi sistematizare a Bucureştiului. Marele Cârmaci visa deja la construcţii faraonice.

ALEXANDRU BUDIŞTEANU, arhitect: Dorea nişte palate pe care noi în România nu le-aveam. De aia şi casa Poporului s-a făcut cum s-a făcut, el dorea s-avem şi noi Versailles-ul nostru.

A urmat un adevărat atac declanşat de cuplul Ceauşescu împotriva culturii, a patrimoniului şi a credinţei poporului român. Timp de 10 ani, între 1977 si 1987 au fost rase de pe faţa pământului sute de monumente istorice. Memoria, istoria, reperele şi identitatea poporului au fost făcute praf. Lăcaşurile de cult au devenit ţinta şi duşmanul declarat al regimului ateu.

PREOT GELU BOGDAN, Biserica Sfânta Vineri-Herasca: Diplomaţia lor de a scoate religia din sufletele oamenilor era să facă cât mai multe blocuri. Nu dădeau aprobări de biserici ca omul să nu poată spiritual să-şi mângâie sufletul.

După sute de ani de existenţă, după ce au trecut prin cutremure, năvăliri şi incendii, pur şi simplu au fost transformate în moloz zeci de lăcaşuri sfinte.

PREOT GELU BOGDAN, Biserica Sfânta Vineri-Herasca: 23 de biserici au fost demolate în doi ani. Numai în anul 1987 au fost demolate 5 una după alta când a fost demolată şi biserica noastră.

Părintele Gelu Bogdan a fost preotul paroh al bisericii Sfânta Vineri-Herasca, ctitorită în anul 1654 de Matei Basarab. Îşi aminteşte şi astăzi momentul dramatic al demolării bisericii, în iunie 1987. 400 de ani de frumuseţe şi de istorie au fost sacrificaţi pentru un bloc. Decizia i-a aparţinut Elenei Ceauşescu, în urma unei vizite de lucru pe teren, împreună cu demnitarul comunist, prim-vice-premierul de atunci, Ion Dincă.

PREOT GELU BOGDAN, Biserica Sfânta Vineri-Herasca: Urmaşii noştri trebuie să cunoască, Dincă i-a explicat că se va pune un bloc în faţă ca la domniţa Bălaşa, şi nu se vor vedea turlele bisericii. A stat câteva momente şi a zis „Jos porcăria!". De ce spun asta? Ca istoria să cunoască.

Au existat însă şi constructori care s-au gândit cum să ferească bisericile din calea buldozerelor. Inginerul Eugeniu Iordăchescu este românul care a salvat de la demolare 12 lăcaşuri de cult, prin procedeul translării. Inginerul a venit cu o idee revoluţionară: să pună clădirile pe roţi. Aşa a ajuns inginerul la Mănăstirea Schitul Maicilor.

EUGENIU IORDĂCHESCU, inginer: Parcă Dumnezeu mi-a dus paşii către această direcţie. Când am intrat pe poartă şi am văzut, m-a pocnit aşa o surpriză de frumuseţea ei, de cum arăta, curată, flori, verdeaţă, un moment de linişte sufletească într-adevăr îţi dădea. Şi de aici a început toată frământarea mea. Cum aş putea s-o salvez?

Mănăstirea era înconjurată de chilii în care locuiau măicuţele şi de ateliere de producţie de obiecte de cult ale Patriarhiei.

EUGENIU IORDĂCHESCU, inginer: Lucrau în aur, lucrau în argint, făceau icoane, icoane de pictori foarte reuşiţi.

Pentru Eugeniu Iordăchescu, translarea mănăstirii Schitul Maicilor şi salvarea ei de la demolare a fost doar începutul. Tehnologia sa de translare a permis ca alte 11 biserici din Bucureşti să fie mutate de pe amplasamentul lor şi ascunse, în spatele blocurilor comuniste.

EUGENIU IORDĂCHESCU, inginer: Am salvat Cuibul cu Barză, după Ştirbei Vodă. Am lucrat când erau 22-25 de grade cu minus afară. 9.000 de tone a avut Palatul Sinodal, cea mai grea lucrare. Am mutat la mănăstire la Antim cum îşi mută melcul casa cu el.

Cuplul Ceauşescu nu ar fi reușit să distrugă 7 kilometri pătraţi din întinderea Bucureştiului dacă nu ar fi avut alături o întreagă armată de arhitecţi, de activişti de partid şi de securişti, dornici să-l aprobe.

RĂZVAN THEODORESCU, istoric al culturii: S-a construit toată această zonă în grandomania tipică totalitarismului pe care a avut-o şi arhitectura stalinistă şi arhitectura fascistă şi arhitectura nazistă.

Până la urmă, Micul Paris a devenit un oraş pe gustul cuplului Ceauşescu. Un oraş înregimentat, cenuşiu şi golit de istoria lui străveche. Până în anul 1989, în întreaga Românie, cel puţin 29 de oraşe au fost distruse şi reconstruite în proportie de 85-90%.

După 25 de ani de la căderea comunismului, construcţiile Marelui Arhitect sunt încă trainice, vii, la vedere, în timp ce bisericile mutate rămân ascunse după blocuri. Paradoxal, de parcă am fi vrut să ne luam într-un fel revanşa, astăzi, România este ţara care are numai 4.700 de şcoli generale, 425 de spitale şi 18.300 de biserici.