Germanii nu se întreabă cine va câştiga alegerile, ci cu ce partid politic va guverna Angela Merkel.
Partidul cancelarului, tandemul creştin-democrat CDU/CSU, este lider detaşat în sondaje, însă are emoţii pentru rezultatul partenerilor actuali din coaliţie, liberalii de la FDP. Aceştia se situează la limita pragului electoral, potrivit sondajelor.
Contracandidatul cancelarului Merkel, social-democratul Peer Steinbrueck, a respins ideea unei mari coaliţii stânga-dreapta.
Verzii sunt nehotărâţi şi, mai degrabă, reticenţi în privinţa unei alianţe, deşi Angela Merkel a dispus ca, până în 2022, toate reactoarele nucleare de pe teritoriul Germaniei să fie închise.
„Nu vă promit că nu vom mai avea probleme. Dar vă pot spune, după 8 ani în funcţia de cancelar, că suntem într-o situaţie mult mai bună decât acum 8 ani. Iar în 2017, după alţi 4 ani, vreau să fim într-o situaţie şi mai bună”, a declarat Angela Merkel, cancelarul Germaniei.
Este o promisiune în care cei mai mulţi dintre germani par să fie încrezători. Economia şi-a revenit puternic dupa efectele crizei economice europene, care oricum nu a afectat-o foarte mult, iar în ultimii cinci ani, şomajul pe termen lung a scăzut cu 40 la sută.
Totuşi, pe lânga dezbateri referitoare la scoaterea cărnii din meniul cantinelor, cel puţin o zi pe saptamână - provocate de ecologişti -, au existat în campanie şi confruntări pe teme economice.
Socialiştii propun salariul minim pe economie şi creşterea taxelor, în timp ce creştin-democraţii susţin că s-ar reduce productivitatea şi ar împovăra companii care creează locuri de muncă.
Diferenţele mari de venituri şi declinul demografic sunt probleme care preocupă administraţia de la Berlin.
Spre deosebire de germani - oarecum indiferenţi, în faţa unei campanii electorale plictisitoare, Europa pare să aştepte cu sufletul la gură finalul perioadei electorale. Berlinul şi-a asumat rolul central în lupta anti-criză din zona euro.
Un sondaj YouGov arată însă că germanii nu mai vor să mai salveze ţările falimentare şi nici nu-şi doresc o mai mare integrare a Uniunii Europene, decât dacă Berlinul poate impune tuturor disciplina bugetară.
„Este o mare prăpastie între aşteptările europenilor privind o Germanie mai puternică şi mai constructivă şi capacitatea germanilor de a face faţă acestor aşteptări”, spune Ulrike Guerot, un analist politic de la Berlin.
Iar motivul este simplu: Germania nu are ambiţia de a fi lider în aceasta perioadă turbulentă. Ea vrea mai degrabă să influenţeze evenimentele prin forţa exemplului, prin a-i face pe ceilalţi să aplice modelul german: cumpătare acasă şi competitivitate în străinătate.