Laura Chilintan este coordonator de proiecte la Ashford Place
Pe timpul comunismului, ştiinţele sociale au fost interzise ca studiu, aşa că România postdecembristă nu avea clădită o tradiţie în acest domeniu. Laura a vrut să înveţe sociologia de la profesionişti şi a studiat educaţia britanică, cu sute de ani experienţă. E foarte pasionată de partea socială, de proiectele comunitare.
„Ambasada m-a contactat prin LSRS, Liga Studenţilor Români din Străinătate, să fac voluntar cercetare pentru organizaţie, legată de un grup de români care stăteau şi lucrau pe piaţa neagră într-o zonă din Londra. Întrebarea celor de la organizaţie era cine sunt aceşti oameni? Cine sunt aceşti bărbaţi care vorbesc o limbă ciudată şi care stau în grupuri pe stradă dimineaţa devreme şi numai stau, în picioare, fără să facă nimic”, spune spune Laura Chilintan, coordonator de proiecte la Ashford Place.
Nu mai puţin de 700 de activităţi au fost organizate: mese calde, haine, medicamente şi ajutor pentru românii aflaţi în căutarea unui loc de muncă. Acum strâng fonduri ca să construiască un centru de noapte pentru românii care dorm în stradă. Şi e nevoie de un astfel de loc, dacă ţinem cont că, după britanici, românii reprezintă comunitatea cu cel mai mare număr al oamenilor fără adăpost.
„Majoritatea muncesc pe piaţa neagră, deci nu au status legal. În acelaşi timp, pentru că vin din zone foarte sărace şi cu mult şomaj, nu au unde să locuiască şi trimit toţi banii acasă. Deci locuiesc în parcuri, unii vin deja cu corturi ca o strategie de adaptare, nu ştiu toţi să citească şi să scrie, nu vorbesc engleza absolut deloc, deci va fi greu să îi angajăm”, mai spune Laura.
Şomeri în România, Ştefan Lazăr şi Florin Codreanu au plecat să muncească în Marea Britanie, în 2013.
„Am făcut nişte sacrificii. Numai faptul că am ajuns aici. Că nu a fost atât de uşor, a trebuit să te duci, să înconjori Ungaria, Austria, să lucrezi în Austria, să îţi pui bani ca să ajungi aici”, mărturiseşte Ştefan Lazăr.
Florin Codreanu lucrează în construcţii, ca om bun la toate, „handyman”.
„Şi eu am mers şi am făcut interviuri şi focus grupuri cu aceşti bărbaţi din România, să îi întreb cine sunt, ce motivaţie au, ce planuri de viitor, să îi înţelegem mai bine”, povesteşte Laura.
„Am venit cu speranţa că pot să trăiesc normal. Asta e”, spune Florin Codreanu. Acum, după aproape doi ani, el stă cu chirie şi, cu ajutorul celor de la asociaţie, are un serviciu stabil şi legal, în construcţii. Ştefan Lazăr îşi caută, în continuare, un loc de muncă.
„Le oferim tuturor instrumentele să lucreze legal în această ţară, aşa cum au dreptul să o facă”, a afirmat Lucien Lawrence, coordonator de proiecte la Ashford Place.
„Articolul 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului garantează tuturor dreptul la o viaţă decentă. Asta este important şi pentru el şi pentru familie. Asta include mâncare, adăpost şi îngrijire medicală. Oricum, se pare că majoritatea oamenilor nu îşi pot permite acest drept”, a spus Kamran Balazev, avocat la Attorneys Without Borders.
„Este şi ăsta un succes mic, dar relevant. Şi sunt cazuri individuale atât de complexe, încât a rezolva unul singur uneori e o victorie foarte mare”, a mai spus Laura Chilintan.