Emil Hurezeanu a spus în emisiunea „Jurnalul de seară” că în ziua alegerilor din 20 mai 1990 „lua notă, cu simțul răspunderii, de rezultatul alegerilor care pecetluiau într-un fel paranteza de mari tulburări”.
„O pecetluiau într-un fel deformat, pentru că asistasem la pervertirea și la schimbarea sensurilor unei posibile democrații, oricât ar fi fost ea la început. În cele 5-6 luni postcomuniste nu se puseseră bazele unui sistem democratic, ci în mod evident ale unui sistem autoritar”, a continuat jurnalistul.
„În toamna anului 1989 a existat mult entuziasm, însă n-aveam dreptul la prea multe iluzii. România era statul cel mai izolat din blocul sovietic, cu un marxism-leninism inexistent, complet blocat în național-comunism, în ceaușismul folcloric. O țară izolată și în Est, nu doar în Vest, cu un arhipelag de voci curajoase, dar care niciodată nu s-a unit într-un curent mai mare, cu atât mai puțin într-un partid, cu o Biserică pasivă, fără sindicate libere ale oamenilor muncii și cu o imensă dorință de libertate și mai ales de ură împotriva unui regim antiuman, care devenise regimul Ceaușescu în ultimii zece ani de existență”, a mai spus Emil Hurezeanu.
Jurnalistul a mai spus că, în aceste condiții, „Revoluția ne-a surprins pe toți”.
„Formula politică găsită atunci a fost una care a ținut mai mult de posibilitatea reformei în interiorul comunismului, cu reprezentanți mai mult sau mai puțin reformatori, în orice caz cu figuri noi ale sistemului comunist. Foarte repede însă ne-am dat seama că nu rețeta sovietică, nici măcar cea gorbaciovistă, nu o rețetă reformatoare comunistă erau de rigoare, ci pur și simplu rețetele începutului democrației. Așa făceau polonezii, ungurii și toți ceilalți”, a subliniat el.
„Am rămas prizonierii acestei reforme gorbacioviste din două puncte de vedere. Exista doar o aspirație socialistă în această nouă echipă care preluase într-un fel sau altul puterea, în siajul Revoluției, și în mod evident exista și o datorie pe care această nouă echipă de putere o avea față de Moscova. Obligația noii echipe de putere de la București, din punct de vedere politic și din punct de vedere ideologic, ținea mai degrabă de Moscova decât de aspirațiile în stare difuză ale propriului popor. Așa se ajunge la o perioadă de escaladare a marilor tensiuni între societatea urban-liberală, din București și din marile orașe ale țării, care realizează această impostură, acest pericol, în raport cu democrația, dar care din punct de vedere cantitativ, din punct de vedere al organizării sistemice, polițienești, a fost câștigată de către echipa Iliescu în configurația pe care o știm”, a adăugat Emil Hurezeanu.
Citiți și