Alexandru Ciubotariu, street-artist: De când mă știu desenez. La școală, banca în care stăteam era mereu plină de desene. Acolo cred că am desenat cel mai mult din viața mea. Multă lume mă știe sub numele de Pisica Pătrată. Sunt grafician și fac de la bandă desenată până la street-art sau ilustrație de carte.
Banda desenată, pentru mine, este cumva o constantă în viața mea artistică. Toate preocupările mele duc la banda desenată. Lucrul la o carte care s-a intitulat ”Istoria benzii desenate” m-a făcut, fără să vreau, până la urmă, un fel de colecționar, pentru că îmi doresc foarte mult să recuperăm această istorie a benzii desenate și să o păstrăm. Toată această colecție de care să spunem că mă bucuram, în egală măsură mă întrista că nu era văzută de mai multă lume și atunci așa a apărut prima idee a unui muzeu, să spunem, de bandă desenată. Prin acest proiect încerc să adun sub diferite teme aspecte care să demonstreze într-un final că banda desenată este cea de a noua artă, așa cum este considerată în lume.
Greuceanu este un proiect mai special, este într-o colecție pe care o apreciez foarte mult. Încă de la început, Matei, băiatul meu, era extrem de curios, la nici o altă lucrare la care am lucrat nu i-a trezit interesul ăsta. Poate și pentru că era fascinat de zmei și de Baba Cloanța, chiar dacă se temea cumva de ce propuneam eu acolo ca imagine, era foarte curios să vadă cum merge mai departe lucrul la proiectul asta cu Greuceanu. Aș vrea să pictez mai mult. Mi-ar plăcea să fac niște intervenții în spațiul public cu adevărat impresionante din punct de vedere al dimensiunilor. Cred că totuși menirea mea e să desenez, și chestia asta cu desenatul nu e ca un job sau ca o slujbă, a fost chiar viața mea.