Imediat după Revoluţie, ziarele vremii, afişele şi pliantele reprezentau principala sursă de informare a românilor dornici să afle ce se petrece pe scena politică.
La început erau tipărite alb-negru, pe hârtie de ziar, iar fotografiile candidaţilor erau needitate. Partidele mizau pe simboluri. Însemnul electoral al Convenţiei Democratice din România, cheia, trona în mâna Statuii Libertăţii.
Patru ani mai târziu, simbolul familiei care reprezenta viitorul a fost folosit de liderii Convenţiei în lupta electorală.
În 2007, PNŢCD, principalul partid din CDR, era reprezentat grafic de echipa de eurocandidaţi care purtau opinci, simbolul recunoaşterii, afirmării tradiţiilor şi apartenenţei nationale.
Principala armă a politicienilor din anii '90 era promisiunea unei vieţi mai bune.
„Şi sloganurile s-au schimbat. La începutul anilor 90 era cu totul altceva. Atunci erau sloganuri de responsabilizare a opiniei publice în privinţa necesităţii unor schimbări politice. Până prin 96 s-a mers cu sloganul schimbărilor, după care s-a evoluat, s-au căutat tot felul de găselniţe, chichiţe, însă în ultima vreme sloganurile electorale au devenit din ce în ce mai lipsite de scrupule, se merge pe apropieri, noi împreună, dar se ştie că asta se întâmplă odată la patru ani”, a spus Ticu Ciubotaru, colecționar de materiale electorale.
Tehnologia, consultanții și Internetul, un ajutor nesperat
Lucrurile au evoluat, în scenă au intrat consultanţii şi au început să fie folosite programele pe calculator care permit retuşarea fotografiilor candidaţilor. Au apărut afişe tipărite color pe hârtie lucioasă, dar şi materiale promoţionale inscripţionate cu siglele partidelor şi numele candidaţilor.
Sloganurile au început să fie atent selectate de echipele de consultanţi, iar combinaţiile de culori alese cu grijă. Un alt ajutor nesperat pentru politicieni a fost Internetul. Mediul virtual reprezintă pentru candidaţii secolului 21 un mod facil de a-şi face campanie electorală cu mult mai puţini bani decât în mod clasic.