Cum să ai succes după ce aproape ai dat faliment? Cazul fabricii românești de cărămidă Cemacon
România Fast Forward este campania Digi24 care îşi doreşte să vă arate partea frumoasă a societăţii în care trăim. Este despre oameni cu iniţiative şi idei, proiecte îndrăzneţe sau construite cu migală. România are o clasă de antreprenori, care au reuşit, dincolo de zgomotul de fond din societate. În urma efortului depus de ei, România are şanse la o dezvoltare mai rapidă.
Succesul se construieşte, cărămidă cu cărămidă. Chiar la propriu. Un grup de antreprenori a reuşit să facă din Cemacon un jucător major pe piaţa construcţiilor, ridicat pe temeliile unei fabrici provenite din perioada comunistă. Investiţiile, munca şi asumarea unor riscuri au fost ingredientele care au ridicat compania. Drumul nu a fost însă lin. Au existat pericole şi chiar cel mai mare dintre ele a fost prezent: falimentul.
Sergiu Voicu, jurnalist Digi24: O fabrică de cărămizi cu roboţi, o fabrică de cărămizi tehnologizată, ce înseamnă pentru piaţă această fabrică?
Liviu Stoleru, director general Cemacon: Fabrica în care ne aflam este cea mai mare fabrică din România.
Daniel Şologon - director financiar: E într-adevăr mândria Cemacomului, mândria Zalăului şi cea mai modernă şi cea mai mare fabrică din Europa de Sud-Est.
În 2010 avea o cotă de piață de 6% , acum avem peste 21%, explică Liviu Stoleru.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Al doilea producător de cărămidă din România și cel mai mare cu capital românesc are acum aproape 50 de ani de existență.
Ioan Costea este fost maistru la Cemacon. „De la aceasta s-a pornit totul! Numărul de marcă mi-a fost 59. Într-o zi s-au angajat 36 de persoane. În 1970, în martie, am venit și am lucrat pâna la pensie aici. Prima cărămidă care s-a scos, am scos-o eu, ca operator la o presă”, povestește Ioan Costea.
„Eu când m-am angajat în ‘85 erau foarte mulţi angajaţi, către 500”, spune Alpad Sarpataki - director de producție la Cemacon.
Sergiu Voicu, jurnalist Digi24: Câte tipuri de produse erau înainte de 90 și cum ați diversificat oferta?
„Înainte de 90 era un singur tip de caramidă, pe care am început să o diversificam mai mult după 2000”, spune directorul de producție. „Înainte de 90 am fabricat și țiglă”, adaugă el.
Ioan Porumb este angajat întreţinere și este în Cemacon de 30 de ani. „Ţigla, toată câtă este pe blocuri la Zalău este făcută la Cemacon”, spune el. „Atunci trebuia să meargă producţia. Construcţiile erau slabe şi s-a încercat pentru agricultură: tuburi de drenaj, pentru ferme, duşumea”, povestește Ioan Porumb.
Alexandru Porumb este fiul lui și e director de carieră şi utilaje la Cemacon.
Sergiu Voicu: Când a fost primul tău contact cu această societate?
Alexandru Porumb: În urmă cu 20 şi ceva de ani, la vârsta de 7 ani taică-miu m-a adus în fabrica de plăci ceramice de la Zalău. Am copilărit cu cărămida la sân, să spun aşa.
Sergiu Voicu: Imediat după Revoluţie, după 90, ce s-a întâmplat?
Alpad Sarpataki: Imediat dupa 90 s-a oprit parțial fabrica. Au rămas numai două linii în funcțiune. În 90 încă se lucra manual. Fiecare cărămidă era manipulată de cinci ori, era foarte multă muncă manuală.
În 1999, devine societate cu capital integral privat, cu angajații deveniți acționari. Comenziile erau mai mari decât producea fabrica.
Daniel Şologon - director financiar: „Trebuia să dai şpagă ca să intri în faţă şi să te duci cu cărămida mai repede pe şantier”.
Andrei Cionca, acționar Cemacon: „Cărămida se vindea singură, nu aveau nevoie de echipă de vânzări. Îmi aduc aminte că centrul Zalăului era înţesat de TIR-urile care veneau la încărcat”.
Ioan Porumb, angajat întreţinere Cemacon: „Ieşea cărămida, caldă se punea în maşini la oameni. (Sergiu Voicu: Aşa multe comenzi erau?) Da, cu programare”.
Daniel Şologon - director financiar: Aşa au fost vremurile şi atunci oamenii s-au hrănit din încrederea aceasta exacerbată în momentul respectiv şi au pornit planuri foarte măreţe. Un astfel de plan măreţ a fost să se construiască cea mai mare şi cea mai modernă fabrică din Europa de Sud-Est.
Sergiu Voicu: Când a venit această idee?
Daniel Șologon, director financiar: În anii 2007-2008, s-a contractat un credit uriaș pentru tot ceea ce însemna Cemacom la momentul respectiv.
Sergiu Voicu: Ce înseamna uriaș?
Daniel Șologon: 26 de milioane de euro pentru o companie care în vârful ei, adică în anul 2008, a avut o cifră de afaceri de 13 milioane de euro
Sergiu Voicu: Când v-aţi gândit la Cemacon că ar fi o investiţie bună?
Andrei Cionca, acționar Cemacon: Povestea noastră a început ca o poveste naivă, în vara anului 2008, ca o investiție simplă de portofoliu. Rezultatele companiei erau foarte bune și speram să mai crească și că vom trăi o viață liniștită din dividendele pe care aceasta companie ni le va oferi!
Din vedetă a Bursei, aproape de faliment
Daniel Şologon - director financiar: „Cemacon a intrat pe bursă în 2009, şi a fost o vedetă a bursei. Era o mândrie pentru bursă, era o mândrie pentru Zalău, era o mândrie pentru toată lumea”
Andrei Cionca, acționar Cemacon: Acest vis a durat mai puţin de un an. Condiţiile economice în 2009 s-au schimbat dramatic şi modelul de business pe care îl analizasem, în care investisem şi pe care mi-l doream, practic s-a făcut praf.
Creditul luat în 2008 devine piatră de moară pentru Cemacon.
Ioan Porumb, angajat întreţinere: Cum a fost perioada de criză economică? A fost destul de grea. Oameni mulţi, şomaj....
Sergiu Voicu: Ce nu a mers în perioada imediat după criză?
Daniel Şologon - director financiar: În primul rând, nu au mers vânzarile, adică nu se mai construiau construcții noi.
Liviu Stoleru, director general Cemacon: Aveam o organizaţie nepregătită pentru o piaţă concurenţială. Eram într-o piaţă într-o criză profundă de consum.
Sergiu Voicu: Asta înseamnă că toate cifrele s-au prăbuşit?
Daniel Șologon: Toate cifrele s-au prăbușit.
Sergiu Voicu: Ați fost aproape de faliment?
Daniel Șologon: Da, se poate spune cu toată puterea de expresie că Cemacom în anii 2010-2011 a văzut falimentul cu ochii ei.
Soluția salvatoare – „chirurgie” financiară și extindere
Acționarii Cemacon au decis să schimbe total managementul fabricilor și să restructureze la sânge compania, în încercarea de a o salva și a o relansa.
Liviu Stoleru- director general Cemacon: Oamenii s-au bulversat. Organizaţia era nepregătită pentru o astfel de chirurgie.
Andrei Cionca, acționar Cemacon: Deşi din cifre ştiam că pierdusem toţi banii iniţial investiţi, în sufletul meu nu i-am pierdut niciodată, pentru că în sufletul meu am crezut mereu în renaşterea acestei companii.
Liviu Stoleru director general Cemacon: Am preluat o companie cu credite de 26 de milioane de euro la momentul respectiv, datorii la furnizori foarte mari, la ANAF foarte mari, şi bani de recuperat din piaţă foarte mulţi.
Daniel Şologon - director financiar: În anul 2011, compania valora 800 de mii de euro. Foarte puţin. În condiţiile în care opera o fabrică de 26 de milioane de euro şi avea 200 şi ceva de angajaţi.
Sergiu Voicu: Cum ați reușit să acoperiți aceste credite, să treceți pe profit? Ați făcut restructurarea?
Liviu Stoleru - director general Cemacon: Am găsit soluțiile să oprim pentru șase luni ambele fabrici, timp în care noi am reușit să valorificam stocurile existente, să aducem bani în companie și să repornim activitatea din primăvara anului 2012.
Restructurarea a însemnat însă şi reduceri de personal. De la 300 de angajaţi în 2008, la aproape 200 acum.
Daniel Şologon - director financiar, în fața unei hărți: Aici se vede foarte bine una dintre soluţiile pe care le-am aplicat pentru creşterea vânzărilor.
Sergiu Voicu: Extinderea? Eraţi în doar trei judeţe.
Daniel Șologon: Cemacon până în 2010 vindea doar la poarta fabricii şi doar în trei judeţe: Sălaj, Satu Mare şi Maramureş şi foarte puţin pe Cluj. Or, astăzi vindem în toată ţara.
Cărămizi făcute de roboți
În 2017 vânzările au crescut cu peste 20%. Profitul însă s-a majorat de peste cinci ori faţă de prima jumătate a anului 2016 şi a ajuns la 1,1 milioane de euro.
Alexandru Porumb, director de carieră şi utilaje la Cemacon: S-au făcut investiţii considerabile. S-a investit în utilaje. Avem utilaje de peste 1 milion de euro achiziţionate.
Cererea de cărămizi a revenit, ba mai mult, a fost atât de ridicată, încât fabrica a atins în 2014 capacitatea maximă. Conducerea companiei a decis să crească producţia cu încă 30%. În 2015 se redeschide una din linile de la Zalău, închise în perioada crizei.
Daniel Şologon - director financiar: Performanța restructurării, la nivel de indicatori, a dus ca astăzi pe bursă compania să valoreze 15 milioane de euro. Diferenţa este colosală.
Sergiu Voicu: Aţi venit cu produse noi în piaţă?
Liviu Stoleru - director general Cemacon: Am inovat, dar nu de la început. (...) Suntem singura companie din România care produce o cărămidă cu dimensiunea de 44 de cm, care practic nu mai necesită termoizolare. Nu trebuie sa mai pui poliester pe zidarie, nu trebuie sa mai termoizolezi cu nimic, pentru că grosimea acestei caramizi este suficientă.
Sergiu Voicu, jurnalist Digi24: Cărămidă peste cărămidă, blocuri de cărămidă, munţi de cărămidă. Linile de producţie au o capacitate de 500 de mii de metri cubi de cărămidă în fiecare an. Să ne facem o idee, cu această cantitate se pot construi până la 9000 de case. Pe poarta fabricii ies în fiecare lună 2000 de astfel de TIR-uri încărcate cu cărămizi.
Care este cheia succesului?
Andrei Cionca, actțonar Cemacon: În primul rând să visezi. În al doilea rând să ai o echipă foarte bine închegată şi să îşi facă treaba cu foarte mult profesionalism.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
